8
1 Și DOMNUL i-a vorbit lui Moise: Du-te la Faraon și spune-i: Astfel vorbește DOMNUL: Lasă poporul meu să plece, ca să îmi servească. 2 Și dacă tu refuzi să îi lași să plece, iată, voi lovi tot cuprinsul tău cu broaște; 3 Și râul va aduce broaște din abundență, care vor urca și vor veni în casa ta și în camera ta de dormit și pe patul tău și în casa servitorilor tăi și pe poporul tău și în cuptoarele tale și în covețile tale. 4 Și broaștele vor urca deopotrivă pe tine și pe poporul tău și pe toți servitorii tăi. 5 Și DOMNUL i-a vorbit lui Moise: Spune-i lui Aaron: Întinde-ți mâna cu toiagul tău asupra pâraielor, asupra râurilor și asupra iazurilor și fă să urce broaște asupra țării Egiptului. 6 Și Aaron și-a întins mâna asupra apelor Egiptului; și broaștele au urcat și au acoperit țara Egiptului. 7 Și magicienii au făcut în același fel cu farmecele lor și au adus broaște asupra țării Egiptului. 8 Atunci Faraon a trimis după Moise și Aaron și a spus: Rugați pe DOMNUL ca el să depărteze broaștele de la mine și de la poporul meu; și voi lăsa poporul să plece, ca să sacrifice DOMNULUI. 9 Iar Moise i-a spus lui Faraon: Fălește-te înaintea mea! Când să mă rog pentru tine și pentru servitorii tăi și pentru poporul tău, să distrugă broaștele de la tine și casele tale, ca ele să rămână numai în râu? 10 Iar el a spus: Mâine. Iar el a spus: Fie aceasta conform cuvântului tău, ca tu să cunoști că nu este nimeni asemenea DOMNULUI Dumnezeul nostru. 11 Și broaștele se vor depărta de la tine și de la casele tale și de la servitorii tăi și de la poporul tău; ele vor rămâne numai în râu. 12 Și Moise și Aaron au ieșit de la Faraon; și Moise a strigat către DOMNUL din cauza broaștelor pe care le adusese împotriva lui Faraon. 13 Și DOMNUL a făcut conform cuvântului lui Moise; și au murit broaștele din case, din sate și din câmpuri. 14 Și ei le-au adunat în grămezi: și țara s-a împuțit. 15 Dar când Faraon a văzut că a avut un răgaz și-a împietrit inima și nu le-a dat ascultare; precum DOMNUL spusese. 16 Și DOMNUL i-a spus lui Moise: Spune-i lui Aaron: Întinde-ți toiagul și lovește țărâna pământului, ca aceasta să devină păduchi prin toată țara Egiptului. 17 Și au făcut astfel. Și Aaron și-a întins mâna cu toiagul său și a lovit țărâna pământului și aceasta a devenit păduchi pe om și pe vită; toată țărâna țării a devenit păduchi prin toată țara Egiptului. 18 Și magicienii au făcut în același fel cu farmecele lor ca să aducă păduchi, dar nu au putut, așa că au fost păduchi pe om și pe vită. 19 Atunci magicienii i-au spus lui Faraon: Acesta este degetul lui Dumnezeu; și inima lui Faraon s-a împietrit și nu le-a dat ascultare; precum DOMNUL spusese. 20 Și DOMNUL i-a spus lui Moise: Scoală-te devreme dimineața și stai în picioare înaintea lui Faraon; iată, el iese la apă; și spune-i: Astfel vorbește DOMNUL: Lasă poporul meu să plece, ca să îmi servească. 21 Altfel, dacă tu nu vei lăsa poporul meu să plece, iată, voi trimite roiuri de muște pe tine și pe servitorii tăi și pe poporul tău și în casele tale, și casele egiptenilor vor fi pline de roiuri de muște și de asemenea pământul pe care ei sunt. 22 Și voi separa în acea zi ținutul Gosen, în care poporul meu locuiește, astfel că nu vor fi roiuri de muște acolo; pentru ca să cunoști că eu sunt DOMNUL în mijlocul pământului. 23 Și voi face o deosebire între poporul meu și poporul tău: mâine va fi acest semn. 24 Și DOMNUL a făcut astfel; și a venit un apăsător roi de muște în casa lui Faraon și în casele servitorilor săi și în toată țara Egiptului: țara a fost stricată din cauza roiului de muște. 25 Și Faraon a trimis după Moise și Aaron și a spus: Mergeți, sacrificați Dumnezeului vostru în țară. 26 Și Moise a spus: Nu se cuvine să facem astfel; căci DOMNULUI Dumnezeul nostru îi vom sacrifica urâciunea egiptenilor; iată, vom sacrifica urâciunea egiptenilor înaintea ochilor lor și nu vor arunca cu pietre în noi? 27 Vom merge trei zile de călătorie în pustie și vom sacrifica DOMNULUI Dumnezeul nostru, așa cum el ne-a poruncit. 28 Și Faraon a spus: Vă voi lăsa să plecați, ca să sacrificați DOMNULUI Dumnezeul vostru, în pustie; numai să nu mergeți foarte departe. Rugați-vă pentru mine. 29 Și Moise a spus: Iată, eu ies de la tine și voi ruga pe DOMNUL ca roiurile de muște să se depărteze de la Faraon, de la servitorii săi și de la poporul său, mâine; dar Faraon să nu se mai poarte înșelător, nelăsând poporul să plece să sacrifice DOMNULUI. 30 Și Moise a ieșit de la Faraon și l-a implorat pe DOMNUL. 31 Și DOMNUL a făcut conform cuvântului lui Moise; și el a îndepărtat roiurile de muște de la Faraon, de la servitorii săi și de la poporul lui; nu a rămas niciuna. 32 Și Faraon și-a împietrit inima și de această dată și a refuzat să lase poporul să plece.