1 Viziunea lui Isaia, fiul lui Amoţ, pe care a văzut-o referitor la Iuda şi Ierusalim în zilele lui Ozia, Iotam, Ahaz şi Ezechia, împăraţi ai lui Iuda. 2 Ascultaţi cerurilor, şi deschide urechea pământule, căci DOMNUL a vorbit: Am hrănit şi am crescut copii şi ei s-au răzvrătit împotriva mea. 3 Boul îşi cunoaşte stăpânul şi măgarul ieslea stăpânului, dar Israel nu mă cunoaşte, poporul meu nu ia aminte. 4 Ah, naţiune păcătoasă, popor împovărat cu nelegiuire, sămânţă de făcători de rău, copii corupători; ei au părăsit pe DOMNUL, l-au provocat pe Cel Sfânt al lui Israel la mânie, au plecat întorcându-şi spatele. 5 De ce să mai fiţi loviţi? Vă veţi răzvrăti tot mai mult; tot capul este bolnav şi toată inima leşinată. 6 Din talpa piciorului până la cap nu este sănătate în el; ci răni şi vânătăi şi răni ce putrezesc; ele nu au fost închise, nici legate, nici înmuiate cu untdelemn. 7 Ţara voastră este pustiită, cetăţile voastre arse cu foc; pământul vostru, străini îl mănâncă în prezenţa voastră şi este pustiit, ca doborât de străini. 8 Şi fiica Sionului este lăsată ca un cort în vie, ca o colibă într-o grădină de castraveţi, ca o cetate asediată. 9 Dacă DOMNUL oştirilor nu ne-ar fi lăsat o rămăşiţă foarte mică, am fi fost ca Sodoma şi am fi fost ca Gomora. 10 Ascultaţi cuvântul DOMNULUI, voi conducători ai Sodomei; deschideţi urechea la legea Dumnezeului nostru, voi popor al Gomorei. 11 Ce îmi este mulţimea sacrificiilor voastre? spune DOMNUL; Sunt sătul de ofrandele arse din berbeci şi de grăsimea vitelor îngrăşate; şi nu mă desfăt în sângele taurilor sau al mieilor sau al ţapilor. 12 Când veniţi să vă arătaţi înaintea mea, cine a cerut aceasta din mâna voastră, ca să îmi călcaţi curţile? 13 Nu mai aduceţi daruri deşarte; tămâia este o urâciune pentru mine; lunile noi şi sabatele, chemarea adunărilor, nu le pot suporta; este nelegiuire, chiar adunarea solemnă. 14 Sufletul meu urăşte lunile voastre noi şi sărbătorile voastre rânduite; ele sunt tulburare pentru mine; am obosit a le purta. 15 Şi când vă întindeţi mâinile, îmi voi ascunde ochii de voi, da, când faceţi multe rugăciuni, nu voi asculta; mâinile vă sunt pline de sânge. 16 Spălaţi-vă, curăţiţi-vă; puneţi deoparte facerile voastre de rău din faţa ochilor mei; încetaţi să faceţi răul; 17 Învăţaţi să faceţi binele; căutaţi judecata, uşuraţi pe oprimat, judecaţi pe cel fără tată, pledaţi pentru văduvă. 18 Veniţi acum să ne judecăm, spune DOMNUL, de sunt păcatele voastre ca stacojiul, vor fi albe ca zăpada; de sunt roşii precum carminul, vor fi ca lâna. 19 Dacă veţi fi voitori şi ascultători, veţi mânca bunătatea pământului, 20 Dar dacă veţi refuza şi vă veţi răzvrăti, veţi fi mâncaţi de sabie; căci gura DOMNULUI a vorbit. 21 Cum a devenit cetatea credincioasă o curvă! Era plină de judecată; găzduia dreptatea în ea, dar acum găzduiesc ucigaşi. 22 Argintul tău a devenit zgură, vinul tău amestecat cu apă; 23 Prinţii tăi sunt răzvrătiţi şi însoţitori ai hoţilor; fiecare iubeşte daruri şi urmăreşte răsplăţi; ei nu judecă pe cel fără tată, nici cauza văduvei nu ajunge la ei. 24 De aceea spune Domnul, DOMNUL oştirilor, Cel puternic al lui Israel: Ah, mă voi uşura de potrivnicii mei şi mă voi răzbuna pe duşmanii mei; 25 Şi îmi voi întoarce mâna asupra ta şi îţi voi îndepărta zgura cu puritate şi îţi voi lua tot cositorul; 26 Şi îţi voi restaura judecătorii ca prima dată şi sfătuitorii tăi ca la început; după aceasta vei fi numită Cetatea dreptăţii, cetatea credincioasă. 27 Sionul va fi răscumpărat cu judecată şi convertiţii lui cu dreptate. 28 Şi nimicirea călcătorilor de lege şi a păcătoşilor va fi împreună şi cei ce părăsesc pe DOMNUL vor fi mistuiţi. 29 Fiindcă vor fi ruşinaţi de stejarii pe care i-aţi dorit şi veţi fi încurcaţi de grădinile pe care le-aţi ales. 30 Fiindcă veţi fi ca un stejar a cărui frunză se ofileşte şi ca o grădină ce nu are apă. 31 Şi cel tare va fi ca un câlţ şi făcătorul lui ca o scânteie şi vor arde amândoi împreună şi nimeni nu îi va stinge.