1 Povara Moabului. Deoarece în noapte, Arul Moabului este risipit şi adus la tăcere; deoarece în noapte, Chirul Moabului este risipit şi adus la tăcere. 2 El s-a urcat la Bajit şi la Dibon, locurile înalte, pentru a plânge; Moabul va urla pentru Nebo şi pentru Medeba, pe toate capetele lor va fi chelie şi fiecare barbă tăiată. 3 Se vor încinge cu pânză de sac pe străzile lor; pe acoperişurile caselor lor şi pe străzile lor fiecare va urla, căzând de plâns. 4 Şi Hesbonul va striga, şi Elealeul: vocea lor va fi auzită până la Iahaţ, de aceea soldaţii înarmaţi ai Moabului vor striga; viaţa îi va fi apăsătoare. 5 Inima mea va striga pentru Moab; fugarii ei vor fugi la Ţoar, o viţea de trei ani; căci suişul Luhitului cu plâns îl vor urca, pentru că pe calea Horonaimului vor ridica un strigăt al distrugerii. 6 Fiindcă apele Nimrimului vor fi pustiite, căci paiul este ofilit, iarba nu mai este, nu este nimic verde. 7 De aceea averea pe care au dobândit-o şi cea pe care au strâns-o, o vor duce la pârâul sălciilor. 8 Căci strigătul a mers de jur împrejurul graniţelor Moabului; urletul acestuia la Eglaim şi urletul lui la Beer-Elim. 9 Căci apele Dimonului vor fi pline de sânge; căci voi aduce mai mult asupra Dimonului, lei asupra celui ce scapă din Moab şi asupra rămăşiţei ţării.