1 Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis: 2 Dacă încercăm să vorbim îndeaproape cu tine, vei fi mâhnit? Dar cine se poate opri de la a vorbi? 3 Iată, tu ai instruit pe mulți și ai întărit mâinile slabe. 4 Cuvintele tale au susținut pe cel ce cădea și ai întărit genunchii slabi. 5 Dar acum aceasta a venit peste tine și leșini; te atinge și ești tulburat. 6 Nu este aceasta teama ta, încrederea ta, speranța ta și integritatea căilor tale? 7 Amintește-ți, te rog, cine a pierit vreodată, fiind nevinovat? Sau unde au fost stârpiți cei drepți? 8 După cum am văzut, cei ce ară nelegiuire și seamănă stricăciune, seceră aceleași lucruri. 9 Prin pufnirea lui Dumnezeu ei pier și prin suflarea nărilor sale sunt mistuiți. 10 Răcnetul leului și vocea leului feroce și dinții leilor tineri, sunt frânte. 11 Leul bătrân piere din lipsă de pradă și puii leoaicei tari sunt împrăștiați peste tot. 12 Acum un lucru mi-a fost adus în ascuns și urechea mea a primit puțin din acesta. 13 În gândurile din viziunile nopții, când somn adânc cade peste oameni, 14 Teamă a venit asupra mea și cutremur, care a făcut toate oasele mele să tremure. 15 Atunci un duh a trecut înaintea feței mele; părul cărnii mele s-a zbârlit; 16 A stat pe loc, dar nu i-am putut distinge forma; o imagine a fost înaintea ochilor mei, era liniște și am auzit o voce, spunând: 17 Să fie omul muritor mai drept decât Dumnezeu? Să fie un om mai pur decât făcătorul său? 18 Iată, el nu și-a pus încrederea în servitorii săi; și pe îngerii săi i-a acuzat de nebunie. 19 Cu cât mai puțin în cei ce locuiesc în case de lut, a căror temelie este în țărână, care sunt zdrobite înaintea moliei? 20 Ei sunt nimiciți de dimineața până seara, ei pier pentru totdeauna fără ca cineva să ia aminte. 21 Nu va dispărea măreția care este în ei? Ei mor, chiar fără înțelepciune.