1 Omul născut din femeie are zile puține și este plin de tulburare. 2 Răsare asemenea unei flori și este retezat; el fuge de asemenea ca o umbră și nu rămâne. 3 Și îți deschizi ochii asupra unuia ca acesta și mă aduci în judecată cu tine? 4 Cine poate aduce un lucru curat dintr-unul necurat? Niciunul. 5 Văzând că zilele îi sunt hotărâte, numărul lunilor sale sunt cu tine; tu i-ai rânduit hotarele lui ca el să nu le poată trece; 6 Întoarce-te de la el, ca să se odihnească, până ce va împlini, ca un angajat, ziua sa. 7 Căci este speranță pentru un pom, dacă este tăiat, că va răsări din nou și că ramura lui tânără nu va înceta. 8 Deși rădăcina lui îmbătrânește în pământ și trunchiul lui moare în pământ, 9 Totuși prin mirosul apei, el va înmuguri și va da lăstari ca o plantă. 10 Dar omul moare și se risipește; și omul își dă duhul și unde este el? 11 Precum apele dispar din mare și potopul seacă și se usucă, 12 Astfel omul se culcă și nu se ridică, până când cerurile nu vor mai fi, ei nu se vor trezi, nici nu vor fi sculați din somnul lor. 13 O, de m-ai ascunde în mormânt, de m-ai ține în taină, până îți va trece furia; de mi-ai rândui un timp cuvenit și să îți amintești de mine! 14 Dacă un om moare, va trăi el din nou? Voi aștepta toate zilele timpului meu rânduit, până când vine schimbarea mea. 15 Tu vei chema și îți voi răspunde; vei avea dorință pentru lucrarea mâinilor tale. 16 Căci acum îmi numeri pașii; nu veghezi tu asupra păcatului meu? 17 Fărădelegea mea este sigilată într-un sac și îmi coși nelegiuirea. 18 Și, cu siguranță, muntele căzând ajunge de nimic și stânca este mutată din locul ei. 19 Apele tocesc pietrele; tu speli din țărâna pământului lucrurile care cresc și distrugi speranța omului. 20 Îl învingi pentru totdeauna și el trece; îi schimbi înfățișarea și îl trimiți departe. 21 Fiii lui ajung la onoare și el nu știe; sunt înjosiți, dar el nu pricepe aceasta. 22 Dar carnea lui pe el va avea durere și sufletul său în el va jeli.