1 Dar acum cei ce sunt mai tineri decât mine mă iau în derâdere, pe ai căror părinți i-aș fi disprețuit încât să îi așez cu câinii turmei mele. 2 Da, la ce mi-ar folosi tăria mâinilor lor, în cei care bătrânețea a pierit? 3 Singuri, din lipsă și foamete, fugind în pustie de mult pustiită și secătuită. 4 Care taie nalbă de pe lângă tufișuri și rădăcini de ienupăr ca hrană a lor. 5 Ei au fost alungați dintre oameni, (care au strigat după ei ca după un hoț); 6 Ca să locuiască în coastele văilor, în peșteri ale pământului și în stânci. 7 Printre tufișuri au zbierat; sub urzici s-au adunat. 8 Erau copii de nebuni, da, copii de oameni josnici; erau mai ticăloși decât pământul. 9 Și acum sunt cântecul lor, da, sunt zicătoarea lor. 10 Ei mă detestă, fug departe de mine și nu se abțin să mă scuipe în față. 11 Pentru că mi-a dezlegat frânghia și m-a chinuit, ei de asemenea și-au dat frâu liber înaintea mea. 12 Tinerii se ridică peste dreapta mea; ei îmi împing deoparte picioarele și își ridică împotriva mea căile nimicirii lor. 13 Ei îmi distrug cărarea, profită de nenorocirea mea, nu au ajutor. 14 Au venit peste mine ca apele printr-o spărtură largă, în pustiire s-au rostogolit peste mine. 15 Terori s-au întors asupra mea, ei îmi urmăresc sufletul ca vântul; și bunăstarea mea trece ca un nor. 16 Și acum sufletul meu este turnat peste mine; zilele nenorocirii m-au apucat. 17 Oasele îmi sunt străpunse în mine pe timpul nopții și tendoanele mele nu au odihnă. 18 Prin marea forță a bolii mele este îmbrăcămintea mea schimbată, mă leagă împrejur ca gulerul cămășii mele. 19 El m-a aruncat în mocirlă și am devenit ca țărâna și cenușa. 20 Strig către tine și nu mă asculți; mă ridic în picioare și nu iei aminte la mine. 21 Ai devenit crud față de mine, cu mâna ta puternică mi te opui. 22 Tu mă ridici spre vânt, mă faci să călăresc pe el și îmi topești ființa. 23 Fiindcă știu că mă vei aduce la moarte și la casa rânduită pentru toți cei vii. 24 Totuși el nu își va întinde mâna spre mormânt, deși ei strigă la nimicirea lui. 25 Nu am plâns pentru cel ce era în necaz? Nu a fost sufletul meu întristat pentru cel sărac? 26 Când căutam binele, atunci răul a venit; și când am așteptat lumina, a venit întunericul. 27 Adâncurile mele fierbeau și nu se odihneau; zilele necazului mă întâmpinau. 28 Umblam jelind, fără soare; m-am ridicat în picioare și am strigat în adunare. 29 Sunt frate dragonilor și însoțitor bufnițelor. 30 Pielea mi se înnegrește pe mine și oasele mi se ard de arșiță. 31 Harpa de asemenea mi s-a prefăcut în jelire și instrumentul meu de suflat în vocea celor ce plâng.