1 Iuda, rob al lui Isus Cristos şi frate al lui Iacov, celor ce sunt sfinţiţi prin Dumnezeu Tatăl şi păstraţi în Isus Cristos şi chemaţi: 2 Milă şi pace şi dragoste să vă fie înmulţite. 3 Preaiubiţilor, dându-mi toată silinţa ca să vă scriu despre salvarea comună, am fost constrâns să vă scriu şi să vă îndemn să luptaţi cu zel pentru credinţa care a fost dată sfinţilor o dată. 4 Fiindcă s-au furişat anumiţi oameni, care din vechime au fost rânduiţi pentru această condamnare, oameni neevlavioşi, schimbând harul Dumnezeului nostru în desfrânare şi negând pe singurul Domn Dumnezeu şi pe Domnul nostru Isus Cristos. 5 De aceea doresc a vă aduce aminte, deşi odată aţi ştiut aceasta, că Domnul, după ce a salvat poporul din ţara Egiptului, a nimicit pe cei ce nu au crezut. 6 Şi pe îngerii care nu şi-au ţinut domeniul de activitate, ci şi-au părăsit propria locuinţă, el i-a păstrat în lanţuri veşnice sub întuneric, pentru judecata marii zile. 7 Aşa cum Sodoma şi Gomora şi cetăţile din jurul lor, care asemenea acelora, s-au dedat curviei şi au mers după altă carne, sunt puse înainte ca exemplu, suferind răzbunarea focului etern. 8 Într-adevăr, în acelaşi fel şi aceşti visători murdari întinează carnea, dispreţuiesc domnia şi vorbesc de rău demnităţile. 9 Dar Mihail, arhanghelul, pe când se certa cu diavolul, s-a contrazis pentru trupul lui Moise şi nu a cutezat să aducă împotriva lui o acuzaţie defăimătoare, ci a spus: Domnul să te mustre! 10 Dar aceştia vorbesc de rău lucrurile pe care de fapt nu le ştiu; dar în ce înţeleg, în mod natural, ca dobitoace fără raţiune, în acelea se corup pe ei înşişi. 11 Vai lor! Pentru că au mers pe calea lui Cain şi s-au grăbit cu lăcomie după rătăcirea lui Balaam pentru plată şi au pierit în împotrivirea lui Core. 12 Aceştia sunt pete la ospeţele voastre de dragoste creştină, când ei sărbătoresc cu voi, hrănindu-se fără frică: nori fără apă, purtaţi încoace și încolo de vânturi; pomi tomnatici, fără rod, morţi de două ori, dezrădăcinaţi; 13 Valuri furioase ale mării, înspumându-şi propria ruşine; stele rătăcitoare, cărora negrul întunericului le este rezervat pentru totdeauna. 14 Dar şi Enoh, al şaptelea de la Adam, a profeţit despre acestea, spunând: Iată, Domnul vine cu zecile de mii de sfinţi ai lui, 15 Ca să facă judecată peste toţi şi ca să condamne pe toţi cei neevlavioşi dintre ei, pentru toate faptele lor neevlavioase, pe care le-au făcut cu neevlavie, şi pentru toate cuvântările lor grele, pe care păcătoşii neevlavioşi le-au vorbit împotriva lui. 16 Aceştia sunt cârtitori, plângăreţi, umblând după propriile lor pofte; şi gura lor vorbeşte cuvinte umflate, feţele oamenilor fiind în admiraţie datorită profitului. 17 Dar voi, preaiubiţilor, amintiţi-vă cuvintele care au fost vorbite mai înainte de apostolii Domnului nostru Isus Cristos; 18 Cum vă spuneau ei, că în timpul de pe urmă vor fi batjocoritori, umblând conform propriilor pofte neevlavioase. 19 Aceştia sunt cei care se separă pe ei înşişi, senzuali, neavând Duhul. 20 Dar voi, preaiubiţilor, edificându-vă pe cea mai sfântă credinţă a voastră, rugându-vă în Duhul Sfânt, 21 Păziţi-vă în dragostea lui Dumnezeu, aşteptând mila Domnului nostru Isus Cristos pentru viaţă eternă. 22 Şi aveţi compasiune de unii, deosebind între ei; 23 Iar pe alţii salvaţi-i cu teamă, smulgându-i din foc, urând chiar haina pătată de carne. 24 Acum, a aceluia care este în stare să vă păzească de la cădere şi să vă prezente ireproşabili înaintea prezenţei gloriei sale cu multă veselie, 25 Singurului Dumnezeu înţelept, Salvatorul nostru, a lui fie gloria şi maiestatea, domnia şi puterea, deopotrivă acum şi întotdeauna. Amin.