7
Fiul meu, ține cuvintele mele și strânge cu tine poruncile mele. Ține poruncile mele și vei trăi; și legea mea ca lumina ochilor tăi. Leagă-le împrejurul degetelor tale, scrie-le pe tăblia inimii tale. Spune înțelepciunii: Tu ești sora mea; și numește înțelegerea, ruda ta; Ca ele să te țină departe de femeia străină, de străina care lingușește cu vorbele ei. Căci de la fereastra casei mele am privit prin deschizătura mea, Și am văzut printre cei simpli, am deosebit printre tineri un tânăr lipsit de înțelegere, Trecând strada aproape de colțul ei; și el mergea pe calea spre casa ei, În amurg, în seara zilei, în negrul și întunericul nopții; 10 Și, iată, l-a întâlnit o femeie cu îmbrăcămintea unei curve și cu inima vicleană. 11 (Ea este gălăgioasă și încăpățânată; picioarele nu îi stau în casă; 12 Acum afară, acum pe străzi și pândește la fiecare colț). 13 Așa l-a prins și l-a sărutat și cu o față nerușinată i-a spus: 14 Am ofrande de pace cu mine; astăzi mi-am împlinit promisiunile. 15 De aceea am ieșit să te întâlnesc, din timp am căutat fața ta și te-am găsit. 16 Mi-am așternut patul cu cuverturi, cu tapițerii, cu in subțire din Egipt. 17 Mi-am parfumat patul cu smirnă, aloe și scorțișoară. 18 Vino să ne umplem cu iubire până dimineață, să ne desfătăm cu iubiri. 19 Pentru că soțul nu este acasă, a plecat într-o călătorie lungă; 20 A luat o pungă de bani cu el și va veni acasă la ziua stabilită. 21 Cu vorbirea ei măgulitoare l-a făcut să cedeze, cu lingușeala buzelor ei l-a forțat. 22 El merge deodată după ea, cum merge un bou la măcelărie, sau ca un nebun la disciplinarea în butuci, 23 Până ce o săgeată îi străpunge ficatul, precum o pasăre se grăbește la capcană și nu știe că aceasta o va costa viața. 24 De aceea dați-mi acum ascultare, copii, și dați atenție cuvintelor gurii mele. 25 Să nu se abată inima ta spre căile ei, nu te rătăci în cărările ei. 26 Fiindcă ea a doborât mulți răniți; da, mulți bărbați puternici au fost uciși de ea. 27 Casa ei este calea spre iad, mergând în jos la cămările morții.