1 Pentru ce se înfurie păgânii și își închipuie popoarele deșertăciune? 2 Împărații pământului se ridică și conducătorii țin sfat împreună împotriva DOMNULUI și împotriva unsului său, spunând: 3 Să le rupem în bucăți legăturile și să le aruncăm funiile de la noi. 4 Cel ce șade în ceruri va râde; Domnul îi va lua în derâdere. 5 Apoi le va vorbi în furia lui și îi va chinui în aprinderea sa. 6 Totuși, eu mi-am înălțat pe împăratul peste muntele meu sfânt al Sionului. 7 Voi vesti hotărârea, DOMNUL mi-a spus: Tu ești Fiul meu; astăzi te-am născut. 8 Cere-mi și îți voi da păgânii drept moștenire și cele mai îndepărtate margini ale pământului drept stăpânire. 9 Tu îi vei zdrobi cu un toiag de fier și îi vei sparge în bucăți ca pe vasul unui olar. 10 De aceea fiți înțelepți împăraților; instruiți-vă voi judecători ai pământului. 11 Serviți DOMNULUI cu teamă și bucurați-vă tremurând. 12 Sărutați pe Fiul ca să nu se mânie și să pieriți pe cale, când furia lui abia s-a aprins. Binecuvântați sunt toți cei ce își pun încrederea în el.