17
O rugăciune a lui David.
1 Ascultă dreptatea, DOAMNE, dă atenție strigătului meu, deschide urechea la rugăciunea mea, care nu se înalță de pe buze prefăcute. 2 Din prezența ta să vină judecata mea; să privească ochii tăi lucrurile echitabile. 3 Mi-ai examinat inima, m-ai cercetat noaptea, m-ai încercat și nu vei găsi nimic; am hotărât ca gura mea să nu calce legea ta. 4 Referitor la faptele oamenilor, prin cuvântul buzelor tale m-am păzit de cărările nimicitorului. 5 Sprijină umbletele mele în cărările tale să nu alunece pașii piciorului meu. 6 Te-am chemat, pentru că mă vei asculta, Dumnezeule; apleacă urechea ta spre mine și ascultă vorbirea mea. 7 Arată-ți minunata bunătate iubitoare, tu, care salvezi prin mâna ta dreaptă pe cei ce își pun încrederea în tine, de cei ce se ridică împotriva lor. 8 Ține-mă ca pe lumina ochiului, ascunde-mă sub umbra aripilor tale, 9 Ascunde-mă de cei stricați care mă oprimă, de dușmanii mei de moarte, care mă încercuiesc. 10 Ei sunt închiși în propria lor grăsime; cu gura lor vorbesc trufaș. 11 Acum ne-au încercuit pașii noștri; și-au ațintit ochii, aplecându-se la pământ, 12 Asemenea unui leu lacom de prada lui și precum un leu tânăr pândind în locuri tainice. 13 Ridică-te, DOAMNE, dezamăgește-l, aruncă-l jos, eliberează sufletul meu de cel stricat, care este sabia ta, 14 De oamenii care sunt mâna ta, DOAMNE, de oamenii lumii, care își au partea în această viață și a căror pântece îl umpli cu comoara ta ascunsă; ei sunt plini de copii și își lasă restul averii la pruncii lor. 15 Cât despre mine, îți voi privi fața în dreptate; mă voi sătura, când mă trezesc, cu chipul tău.