1 Vorbiți dreptate cu adevărat, adunare? Judecați voi drept, fii ai oamenilor? 2 Dimpotrivă, în inimă lucrați stricăciune; cântăriți violența mâinilor voastre pe pământ. 3 Cei răi sunt înstrăinați din pântece, ei rătăcesc imediat ce sunt născuți, vorbind minciuni. 4 Otrava lor este ca otrava unui șarpe, ei sunt ca vipera surdă care își astupă urechea; 5 Care nu va da ascultare vocii fermecătorilor, care niciodată nu au fermecat mai iscusit. 6 Rupe dinții lor, Dumnezeule, în gura lor, zdrobește marii dinți ai leilor tineri, DOAMNE. 7 Să se topească precum apele care curg continuu, când își încordează arcul să își arunce săgețile, să fie ei ca tăiați în bucăți. 8 Ca un melc care se topește, să treacă fiecare, asemenea unei nașteri nelatimp a unei femei, ei să nu vadă soarele. 9 Înainte ca oalele voastre să simtă spinii, el îi va lua precum cu un vârtej de vânt, deopotrivă vii și în furia lui. 10 Cel drept se va bucura când va vedea răzbunarea, își va spăla picioarele în sângele celui stricat. 11 Astfel încât omul va spune: Cu adevărat este o răsplată pentru cel drept, cu adevărat el este un Dumnezeu care judecă pe pământ.