1 Cât de iubite sunt tabernacolele tale, DOAMNE al oștirilor! 2 Sufletul meu tânjește, da, chiar leșină după curțile DOMNULUI, inima mea și carnea mea strigă după Dumnezeul cel viu. 3 Da, vrabia și-a găsit o casă și rândunica un cuib pentru ea, unde să își culce puii; Ah! altarele tale, DOAMNE al oștirilor, Împăratul meu și Dumnezeul meu. 4 Binecuvântați sunt cei ce locuiesc în casa ta, ei te vor lăuda fără încetare. Selah. 5 Binecuvântat este omul a cărui tărie este în tine; în inima lor, căile sunt croite. 6 Trecând prin valea Baca, ei o prefac în fântână; ploile de asemenea umplu iazurile. 7 Ei merg din tărie în tărie, toți se arată înaintea lui Dumnezeu în Sion. 8 DOAMNE Dumnezeul oștirilor, ascultă rugăciunea mea, deschide urechea, Dumnezeul lui Iacob. Selah. 9 Dumnezeule, scutul nostru, privește, și uită-te la fața unsului tău. 10 Căci o zi în curțile tale este mai bună decât o mie. Mai bine să fiu ușier în casa Dumnezeului meu, decât să locuiesc în corturile stricăciunii. 11 Căci DOMNUL Dumnezeu este un soare și un scut; DOMNUL va da har și glorie, nu va opri niciun bine celor ce umblă cu integritate. 12 DOAMNE al oștirilor, binecuvântat este omul care se încrede în tine.