1 DOAMNE, strig către tine, grăbește-te înspre mine; deschide urechea la vocea mea, când strig către tine. 2 Să se îndrepte rugăciunea mea înaintea ta ca tămâia; și înălțarea mâinilor mele ca sacrificiul de seară. 3 Pune o gardă, DOAMNE, înaintea gurii mele; păzește ușa buzelor mele. 4 Nu înclina inima mea la niciun lucru rău, pentru a face fapte stricate cu oameni care lucrează nelegiuire, și nu mă lăsa să mănânc din lucrurile lor plăcute. 5 Să mă lovească cel drept, va fi bunătate; și să mă mustre, va fi untdelemn ales, care nu îmi va sparge capul; căci rugăciunea mea de asemenea va fi continuă în nenorocirile lor. 6 Când judecătorii lor vor fi doborâți în locuri stâncoase, vor auzi cuvintele mele, căci ele sunt dulci. 7 Oasele noastre sunt împrăștiate la gura mormântului, ca și când cineva taie și despică lemne pe pământ. 8 Dar ochii mei sunt spre tine, DUMNEZEULE, Doamne; în tine este încrederea mea; nu lăsa sufletul meu pustiit. 9 Păzește-mă de capcanele pe care le-au pus pentru mine și de cursele lucrătorilor nelegiuirii. 10 Să cadă cei stricați în propriile lor plase, în timp ce eu deodată scap.