1 Ce avantaj are atunci iudeul, sau care este folosul circumciziei? 2 Este mare oricum; mai întâi de toate, fiindcă într-adevăr, lor le-au fost încredințate oracolele lui Dumnezeu. 3 Și ce dacă unii nu au crezut? Necredința lor va face credința lui Dumnezeu fără efect? 4 Nicidecum! Ci Dumnezeu să fie adevărat și fiecare om mincinos; așa cum este scris: Ca să poți fi declarat drept în cuvintele tale și să învingi când ești judecat. 5 Dar dacă nedreptatea noastră arată dreptatea lui Dumnezeu, ce vom spune? Este nedrept Dumnezeu care se răzbună? (Vorbesc ca un om). 6 Nicidecum; fiindcă atunci cum va judeca Dumnezeu lumea? 7 Căci dacă prin minciuna mea adevărul lui Dumnezeu a abundat mai mult pentru gloria lui, de ce totuși sunt de asemenea judecat eu ca păcătos? 8 Și nu, (așa cum suntem defăimați și așa cum afirmă unii că spunem noi): Să facem cele rele, ca să vină cele bune? A căror damnare este dreaptă. 9 Ce atunci? Suntem mai buni decât ei? Nu, nicidecum; fiindcă noi am dovedit înainte, deopotrivă pe iudei și pe greci, că toți sunt sub păcat, 10 Așa cum este scris: Nu este niciunul drept, niciunul măcar. 11 Nu este niciunul care înțelege, nu este niciunul care îl caută pe Dumnezeu. 12 Toți s-au abătut, toți împreună au devenit inutili; nu este niciunul care să facă binele, nu, niciunul măcar. 13 Gâtlejul lor este un mormânt deschis; cu limbile lor înșelau; venin de aspidă este sub buzele lor; 14 A căror gură este plină de blestem și amărăciune; 15 Picioarele lor sunt iuți să verse sânge; 16 Distrugere și nenorocire sunt în căile lor; 17 Și nu au cunoscut calea păcii; 18 Nu este teamă de Dumnezeu înaintea ochilor lor. 19 Știm însă că oricâte spune legea, le spune celor sub lege; ca fiecare gură să fie astupată și toată lumea să devină vinovată înaintea lui Dumnezeu. 20 De aceea prin faptele legii nicio făptură nu va fi declarată dreaptă înaintea lui; fiindcă prin lege este cunoștința păcatului. 21 Dar acum dreptatea lui Dumnezeu, fără lege, este arătată, fiind adeverită prin lege și profeți; 22 Chiar dreptatea lui Dumnezeu, care este prin credința lui Isus Cristos pentru toți și peste toți cei ce cred; fiindcă nu este diferență; 23 Fiindcă toți au păcătuit și nu ajung la gloria lui Dumnezeu; 24 Fiind declarați drepți în dar prin harul său, prin răscumpărarea care este în Cristos Isus; 25 Pe care Dumnezeu l-a pus în față să fie ispășire prin credința în sângele lui, să declare dreptatea lui, pentru trecerea cu vederea a păcatelor din trecut, prin îngăduința lui Dumnezeu; 26 Să declare dreptatea lui în acest timp; ca el să fie just și justificatorul celui ce crede în Isus. 27 Unde este atunci fala? Este exclusă. Prin ce lege? A faptelor? Nu, ci prin legea credinței. 28 De aceea socotim că omul este declarat drept prin credință, fără faptele legii. 29 Este el doar Dumnezeul iudeilor? Nu este și al neamurilor? Da, este și al neamurilor; 30 Văzând că este un singur Dumnezeu care va declara drept prin credință pe cel circumcis și prin credință pe cel necircumcis. 31 Zădărnicim atunci legea prin credință? Nicidecum; ci confirmăm legea.