1 Legământul dintâi* avea și el rânduieli pentru slujba sfântă și un locaș sfânt pământesc. 2 Căci a fost pregătit un cort: în partea dintâi, numită „Locul Sfânt”, se aflau sfeșnicul, masa și pâinile punerii înainte; 3 iar după perdeaua a doua se afla partea cortului care se chema „Sfânta Sfintelor”. 4 El avea un altar de aur pentru tămâie și chivotul legământului, ferecat peste tot cu aur, în care se aflau un vas de aur cu mană, toiagul lui Aaron, care înmugurise, și tablele legământului. 5 Deasupra chivotului erau heruvimii slavei, care umbreau capacul ispășirii. Despre aceste lucruri nu este însă vremea să vorbim acum cu de-amănuntul.

6 Și după ce au fost întocmite astfel aceste lucruri, preoții intră întotdeauna în partea dintâi a cortului, ca să îndeplinească slujbele sfinte; 7 dar în partea a doua intră numai marele preot, o singură dată pe an, și nu fără sânge, pe care îl aduce pentru sine însuși și pentru păcatele făcute din neștiință de către popor. 8 Prin aceasta, Duhul Sfânt arată că drumul în Locul Preasfânt nu era încă deschis câtă vreme mai stătea în picioare cortul dintâi. 9 Acesta este o pildă pentru vremea de acum, arătând că darurile și jertfele aduse acolo nu pot să-l facă desăvârșit, în ce privește conștiința, pe cel ce se închină; 10 ele sunt doar niște rânduieli pământești, privitoare numai la mâncăruri, la băuturi și la felurite spălări, puse până la o vreme de îndreptare.

11 Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare și mai desăvârșit, care nu este făcut de mâini, adică nu este din această creație, 12 și a intrat, o dată pentru totdeauna, în Locul Preasfânt, nu cu sânge de țapi și de viței, ci cu propriul Său sânge, după ce a căpătat o răscumpărare veșnică. 13 Căci, dacă sângele țapilor și al taurilor și cenușa unei juninci, cu care sunt stropiți cei întinați, îi sfințesc spre curățirea trupului, 14 cu cât mai mult sângele lui Hristos, care, prin Duhul cel veșnic, S-a adus pe Sine Însuși jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăți conștiința de faptele moarte, ca să slujiți Dumnezeului celui viu! 15 Și tocmai de aceea este El Mijlocitorul unui nou legământ, pentru ca, prin moartea Sa pentru răscumpărarea din încălcările săvârșite sub legământul dintâi, cei ce au fost chemați să capete moștenirea veșnică ce le-a fost promisă. 16 Căci acolo unde este un testament, trebuie neapărat să fie dovedită moartea celui ce a făcut testamentul. 17 Un testament nu capătă putere decât după moarte, fiindcă n-are nicio tărie câtă vreme trăiește cel ce l-a făcut. 18 De aceea, nici măcar cel dintâi legământ n-a fost sfințit fără sânge. 19 Și într-adevăr, Moise, după ce a rostit înaintea întregului popor toate poruncile potrivit legii, a luat sânge de viței și de țapi, cu apă, lână stacojie și isop, și a stropit atât cartea însăși, cât și tot poporul, 20 zicând: „Acesta este sângele legământului pe care vi l-a poruncit Dumnezeu.”✡

21 De asemenea, a stropit cu sânge și cortul, și toate vasele pentru slujbă. 22 Și, după lege, aproape totul este curățit cu sânge; și fără vărsare de sânge nu este iertare.

23 Dar, fiindcă chipurile lucrurilor care sunt în ceruri au trebuit curățite în felul acesta, trebuia ca înseși lucrurile cerești să fie curățite cu jertfe mai bune decât acestea. 24 Căci Hristos n-a intrat într-un locaș sfânt făcut de mâini omenești, după chipul celui adevărat, ci a intrat chiar în cer, ca să Se înfățișeze acum, pentru noi, înaintea feței lui Dumnezeu. 25 Și nu ca să Se aducă de mai multe ori jertfă pe Sine Însuși, așa cum intră marele preot în fiecare an în Locul Preasfânt cu un sânge care nu este al lui; 26 fiindcă atunci ar fi trebuit să sufere de mai multe ori de la întemeierea lumii; pe când acum, la sfârșitul veacurilor, S-a arătat o singură dată, ca să înlăture păcatul prin jertfa Sa. 27 Și, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata, 28 tot așa și Hristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ci ca să aducă mântuirea celor ce-L așteaptă cu dor.