1 Căci fiecare mare preot luat dintre oameni este rânduit pentru oameni în cele privitoare la Dumnezeu, ca să ofere deopotrivă daruri și sacrificii pentru păcate; 2 El, care poate avea compasiune pentru cei neștiutori și rătăciți, pentru că și el este cuprins de neputință. 3 Și din cauza acesteia este dator să aducă sacrificii pentru păcate, precum pentru popor, așa și pentru el însuși. 4 Și nimeni nu își ia singur această onoare, ci acela chemat de Dumnezeu, precum Aaron. 5 Tot astfel și Cristos nu s-a glorificat pe sine însuși ca să fie făcut mare preot, ci acela care i-a spus lui: Tu ești Fiul meu, astăzi te-am născut. 6 Așa cum și spune în alt loc: Tu ești preot pentru totdeauna, după rânduiala lui Melchisedec. 7 Care în zilele cărnii lui, după ce oferise rugăciuni și cereri cu strigăt puternic și lacrimi, către cel ce era în stare să îl salveze din moarte, a și fost ascultat în aceea că el s-a temut; 8 Cu toate că era Fiu, a învățat ascultarea prin cele ce a suferit. 9 Și, fiind făcut desăvârșit, a devenit autorul salvării eterne pentru toți cei ce ascultă de el; 10 Numit de Dumnezeu mare preot după rânduiala lui Melchisedec. 11 Despre care avem multe de spus și greu de explicat în vorbire, văzând că sunteți greoi la auzire. 12 Fiindcă aveți nevoie să vă învețe cineva din nou care sunt principiile începătoare ale oracolelor lui Dumnezeu și ați devenit precum cei care au nevoie de lapte și nu de hrană tare, când voi de mult trebuia să fiți învățători. 13 Fiindcă oricine folosește lapte este neiscusit în cuvântul dreptății, fiindcă este prunc. 14 Dar hrana tare este a celor maturi, aceia care din cauza folosirii și-au antrenat simțurile ca să discearnă deopotrivă binele și răul.