10
Sufletul mi s-a obosit de viață; îmi voi lăsa plângerea asupra mea; voi vorbi în amărăciunea sufletului meu. Îi voi spune lui Dumnezeu: Nu mă condamna; arată-mi pentru ce te cerți cu mine. Este bine ca tu să oprimi, să disprețuiești lucrarea mâinilor tale și să strălucești peste sfatul celor stricați? Ai tu ochi de carne? Sau vezi tu cum vede omul? Sunt zilele tale precum zilele omului? Sunt anii tăi precum zilele omului, Să cauți nelegiuirea mea și să cercetezi păcatul meu? Tu știi că nu sunt stricat; și nu este nimeni care să scape din mâna ta. Mâinile tale m-au făcut și m-au modelat de jur împrejur; totuși mă nimicești. Amintește-ți, te implor, că m-ai făcut precum lutul; și mă vei aduce înapoi în țărână? 10 Nu m-ai turnat precum laptele și nu m-ai închegat ca brânza? 11 M-ai îmbrăcat cu piele și carne și m-ai îngrădit cu oase și tendoane. 12 Mi-ai dat viață și favoare și cercetarea ta mi-a păstrat duhul. 13 Și aceste lucruri le-ai ascuns în inima ta, știu că aceasta este în tine. 14 Dacă păcătuiesc, atunci mă însemnezi și nu mă vei achita de nelegiuirea mea. 15 Dacă sunt stricat, vai mie; și dacă sunt drept, totuși nu îmi voi înălța capul. Sunt plin de confuzie; de aceea privește nenorocirea mea, 16 Pentru că ea se mărește. Mă vânezi ca un leu feroce; și din nou te arăți minunat asupra mea. 17 Îți înnoiești martorii împotriva mea și îți mărești indignarea asupra mea; schimbări și război sunt împotriva mea. 18 Pentru ce m-ai scos din pântece? O, de mi-aș fi dat duhul și niciun ochi să nu mă fi văzut! 19 Trebuia să fiu ca și cum nu aș fi fost; trebuia să fiu purtat din pântece la mormânt. 20 Nu sunt zilele mele puține? Încetează și lasă-mă în pace ca să am puțină mângâiere. 21 Înainte să merg acolo de unde nu mă voi întoarce, în țara întunericului și umbra morții; 22 O țară a întunericului, ca însăși întunericul; și a umbrei morții, fără nicio ordine, și unde lumina este ca întunericul.