1 Atunci din pântecele peştelui Iona s-a rugat DOMNULUI Dumnezeul său, 2 Şi a spus: Din cauza necazului meu am strigat către DOMNUL iar el m-a ascultat; din pântecele iadului am strigat şi mi-ai auzit vocea. 3 Pentru că m-ai aruncat în adânc, în mijlocul mărilor, şi potopurile m-au încercuit; toate talazurile tale şi valurile tale au trecut peste mine. 4 Atunci am spus: Sunt aruncat dinaintea ochilor tăi; totuşi din nou voi privi spre templul tău sfânt. 5 Apele m-au încercuit, până la suflet; adâncul m-a învăluit; papura era împletită în jurul capului meu. 6 Am coborât până la poalele munţilor; pământul cu zăvoarele lui era în jurul meu pentru totdeauna; totuşi ai scos viaţa mea din putrezire, DOAMNE, Dumnezeul meu. 7 Când sufletul meu a leşinat în mine mi-am amintit de DOMNUL; şi rugăciunea mea a intrat la tine, în templul tău sfânt. 8 Cei care dau atenţie la deşertăciuni mincinoase îşi părăsesc propria lor milă. 9 Dar îţi voi sacrifica cu vocea mulţumirii, voi împlini ceea ce am promis. Salvarea este a DOMNULUI. 10 Şi DOMNUL i-a vorbit peştelui şi l-a vărsat pe Iona pe uscat.