2
1 Frații mei, să nu aveți credința Domnului nostru Isus Cristos, Domn al gloriei, fiind părtinitori.
2 Căci dacă în adunarea voastră ar intra un om cu un inel de aur, în haină strălucitoare, și ar intra și un sărac în haină murdară,
3 Și ați avea respect față de cel care poartă haina strălucitoare și i-ați spune: Așază-te aici în loc bun; și i-ați spune săracului: Tu stai acolo în picioare, sau, Așază-te aici sub sprijinul piciorului meu,
4 Nu deveniți atunci părtinitori în voi înșivă și judecători ai gândurilor rele?
5 Dați ascultare preaiubiții mei frați: Nu a ales Dumnezeu pe săracii acestei lumi, să fie bogați în credință și moștenitori ai împărăției pe care a promis-o celor ce îl iubesc?
6 Dar voi îl disprețuiați pe cel sărac. Nu bogații vă oprimă și vă târăsc înaintea scaunelor de judecată?
7 Nu blasfemiază ei acel nume virtuos cu care sunteți chemați?
8 Dacă într-adevăr împliniți legea împărătească conform scripturii: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți, bine faceți;
9 Dar dacă arătați părtinire, comiteți păcat și sunteți condamnați de lege ca și călcători ai legii.
10 Fiindcă oricine va ține toată legea și totuși se poticnește într-un punct, este vinovat de toate.
11 Fiindcă cel ce a spus: Să nu comiți adulter, a spus de asemenea: Să nu ucizi. Iar dacă nu comiți adulter, dar ucizi, te faci călcător al legii.
12 Astfel să vorbiți și astfel să faceți, ca unii care vor fi judecați prin legea libertății,
13 Fiindcă pentru cel ce nu a arătat milă judecata va fi fără milă; și mila se bucură asupra judecății.
14 Care este folosul, frații mei, dacă cineva spune că are credință și nu are fapte? Poate această credință să îl salveze?
15 Și dacă un frate sau o soră sunt goi și lipsiți de mâncarea zilnică,
16 Iar unul dintre voi ar spune acestora: Plecați în pace, încălziți-vă și săturați-vă, dar nu ați da acestora cele necesare trupului, ce folos?
17 Așa și credința, dacă nu are fapte, este moartă, fiind singură.
18 Dar va spune cineva: Tu ai credință și eu am fapte; arată-mi credința ta fără faptele tale și eu îți voi arăta credința mea prin faptele mele.
19 Tu crezi că este un singur Dumnezeu; bine faci; și dracii cred și tremură.
20 Dorești dar să știi, omule deșert, că este moartă credința despărțită de fapte?
21 Avraam, tatăl nostru, nu prin fapte a fost declarat drept, când a oferit pe fiul său, Isaac, pe altar?
22 Vezi cum credința lucra împreună cu faptele lui, și prin fapte, credința a fost desăvârșită?
23 Și a fost împlinită scriptura care spune: Avraam l-a crezut pe Dumnezeu și aceasta i s-a atribuit pentru dreptate; și a fost numit prietenul lui Dumnezeu.
24 Vedeți așadar cum prin fapte este declarat drept omul și nu doar prin credință.
25 Tot așa și curva Rahab, nu prin fapte a fost declarată dreaptă, când a primit mesagerii și i-a trimis afară pe altă cale?
26 Căci după cum trupul despărțit de duh este mort, tot așa și credința despărțită de fapte este moartă.