1 De aceea când Domnul a știut cum au auzit fariseii că Isus a făcut și a botezat mai mulți discipoli decât Ioan, 2 (Deși Isus însuși nu boteza, ci discipolii lui), 3 A părăsit Iudeea și s-a dus din nou în Galileea. 4 Și trebuia să treacă prin Samaria. 5 Atunci a ajuns la o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de ținutul pe care Iacob l-a dat fiului său Iosif. 6 Și era acolo fântâna lui Iacob. Isus, așadar, fiind obosit de călătorie, s-a așezat astfel la fântână; era cam pe la ora a șasea. 7 Atunci a venit o femeie din Samaria să scoată apă. Isus i-a spus: Dă-mi să beau. 8 (Fiindcă discipolii lui se duseseră în cetate să cumpere mâncare). 9 Atunci femeia din Samaria i-a spus: Cum tu, fiind iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt femeie samariteancă? Pentru că iudeii nu au legături cu samaritenii. 10 Isus a răspuns și i-a zis: Dacă ai fi cunoscut darul lui Dumnezeu și cine este cel ce îți spune: Dă-mi să beau, tu i-ai fi cerut și el ți-ar fi dat apă vie. 11 Femeia i-a spus: Domnule, nu ai cu ce să scoți apă și fântâna este adâncă; de unde așadar ai apa cea vie? 12 Ești tu mai mare decât tatăl nostru Iacob, care ne-a dat fântâna și a băut din ea el însuși și copiii lui și vitele lui? 13 Isus a răspuns și i-a zis: Oricine bea din apa aceasta, va înseta din nou. 14 Dar oricine bea din apa ce i-o voi da eu, nicidecum nu va mai înseta niciodată; dar apa ce i-o voi da, va fi în el o fântână de apă, țâșnind în viață veșnică. 15 Femeia i-a spus: Domnule, dă-mi această apă, ca nici să nu mai însetez, nici să nu mai vin aici să scot. 16 Isus i-a spus: Du-te, cheamă pe soțul tău și vino aici. 17 Femeia a răspuns și a zis: Nu am soț. Isus i-a spus: Bine ai zis: Nu am soț; 18 Pentru că cinci soți ai avut și acela pe care îl ai acum nu este soțul tău; în aceasta ai spus adevărat. 19 Femeia i-a spus: Domnule, îmi dau seama că ești profet. 20 Părinții noștri s-au închinat pe acest munte; și voi spuneți că în Ierusalim este locul unde ar trebui să se închine oamenii. 21 Isus i-a spus: Femeie, crede-mă, vine timpul, când nici pe muntele acesta, nici chiar în Ierusalim, nu vă veți închina Tatălui. 22 Voi vă închinați la ceea ce nu știți, noi știm la ce ne închinăm; fiindcă salvarea este de la iudei. 23 Dar vine timpul și acum este, când adevărații închinători se vor închina Tatălui în duh și în adevăr; fiindcă Tatăl caută astfel de oameni să i se închine. 24 Dumnezeu este un Duh; și cei ce i se închină, trebuie să i se închine în duh și în adevăr. 25 Femeia i-a spus: Știu că vine Mesia, care se numește Cristos; când va veni el, ne va spune toate lucrurile. 26 Isus i-a spus: Eu, cel care vorbește cu tine, sunt acela. 27 Și la aceasta, au venit discipolii lui și se minunau că vorbea cu femeia, totuși nimeni nu a spus: Ce cauți? Sau: De ce vorbești cu ea? 28 Atunci femeia și-a lăsat vasul și s-a dus în cetate și le-a spus oamenilor: 29 Veniți să vedeți un om care mi-a spus toate câte le-am făcut; nu cumva acesta este Cristosul? 30 Atunci ei au ieșit din cetate și au venit la el. 31 Între timp discipolii lui îl rugau, spunând: Rabi, mănâncă. 32 Dar el le-a spus: Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o cunoașteți. 33 De aceea discipolii spuneau unul altuia: I-a adus cineva să mănânce? 34 Isus le spune: Mâncarea mea este să fac voia celui ce m-a trimis și să împlinesc lucrarea lui. 35 Nu spuneți voi: Mai sunt încă patru luni și vine secerișul? Iată, vă spun: Ridicați-vă ochii și priviți câmpiile, pentru că sunt albe, gata pentru seceriș. 36 Și cel ce seceră primește plată și adună rod pentru viață eternă; pentru ca deopotrivă cel ce seamănă și cel ce seceră să se bucure împreună. 37 Și în aceasta este adevărat acel cuvânt: Unul seamănă și altul seceră. 38 Eu v-am trimis să secerați unde nu ați muncit; alții au muncit și voi ați intrat în munca lor. 39 Și mulți samariteni din acea cetate au crezut în el pentru cuvântul femeii, care aducea mărturie: Mi le-a spus pe toate câte le-am făcut. 40 De aceea când au venit samaritenii la el, l-au implorat să rămână cu ei; și a rămas acolo două zile. 41 Și mai mulți au crezut din cauza propriului său cuvânt, 42 Și spuneau femeii: Acum credem, nu din cauza vorbirii tale, ci fiindcă l-am auzit noi înșine și știm că acesta este în adevăr Cristosul, Salvatorul lumii. 43 Iar după cele două zile a plecat de acolo și s-a dus în Galileea. 44 Fiindcă Isus însuși a adus mărturie că un profet nu are onoare în propria lui patrie. 45 Atunci, când a intrat în Galileea, galileenii l-au primit, văzând toate câte le făcuse la Ierusalim, la sărbătoare; fiindcă și ei merseseră la sărbătoare. 46 Atunci Isus a venit din nou în Cana Galileii, unde a făcut apa vin. Și era un anume nobil, al cărui fiu era bolnav în Capernaum. 47 Când a auzit el că Isus a venit din Iudeea în Galileea, s-a dus la el și l-a implorat să coboare și să îi vindece fiul, fiindcă era pe moarte. 48 Atunci Isus i-a spus: Dacă nu vedeți semne și minuni, nicidecum nu veți crede. 49 Nobilul i-a spus: Coboară domnule, altfel copilul meu moare. 50 Isus i-a spus: Du-te, fiul tău trăiește. Și omul a crezut cuvântul pe care i l-a spus Isus și s-a dus. 51 Și pe când el cobora, l-au întâlnit robii lui și i-au spus, zicând: Fiul tău trăiește. 52 Atunci i-a întrebat de ora în care a început să îi fie mai bine. Și i-au spus: Ieri, în ora a șaptea, l-a lăsat febra. 53 Astfel, tatăl a cunoscut că era chiar ora aceea în care îi zisese Isus: Fiul tău trăiește. Și a crezut el însuși și toată casa lui. 54 Acesta este iarăși al doilea miracol pe care l-a făcut Isus, după ce a plecat din Iudeea în Galileea.