1 După cinci zile, marele preot Anania s-a coborât cu niște bătrâni și cu un orator, Tertul. Aceștia l-au informat pe guvernator împotriva lui Pavel. 2 Când a fost chemat, Tertullus a început să-l acuze, spunând: “Văzând că prin tine ne bucurăm de multă pace și că prosperitatea vine în acest popor prin previziunea ta, 3 o acceptăm în toate felurile și în toate locurile, preasfințite Felix, cu toată recunoștința. 4 Dar, ca să nu te întârzii, te rog să ai răbdare cu noi și să asculți câteva cuvinte. 5 Pentru că am descoperit că acest om este o plagă, un instigator de insurecții printre toți evreii din întreaga lume și un lider al sectei nazarienilor. 6 A încercat chiar să profaneze templul și l-am arestat. * 7 † 8 ‡ Examinându-l tu însuți, poți constata toate aceste lucruri de care îl acuzăm.”

9 Și iudeii s-au alăturat și ei atacului, afirmând că așa stau lucrurile.

10 După ce guvernatorul i-a făcut semn să vorbească, Pavel a răspuns: “Fiindcă știu că tu ești de mulți ani judecător al acestui neam, îmi iau cu plăcere apărarea, 11 fiindcă poți să constați că nu au trecut mai mult de douăsprezece zile de când m-am suit să mă închin la Ierusalim. 12 În templu nu m-au găsit certându-mă cu nimeni sau stârnind mulțimea, nici în sinagogi, nici în oraș. 13 Și nici nu vă pot dovedi lucrurile de care mă acuză acum. 14 Dar vă mărturisesc acest lucru: că, potrivit Căii, pe care ei o numesc sectă, așa slujesc eu Dumnezeului părinților noștri, crezând toate lucrurile care sunt conform Legii și care sunt scrise în profeți; 15 având speranța față de Dumnezeu, pe care și aceștia o așteaptă, că va fi o înviere a morților, atât a celor drepți, cât și a celor nedrepți. 16 În acest sens, practic și eu, având întotdeauna o conștiință lipsită de supărare față de Dumnezeu și față de oameni. 17 După câțiva ani, am venit să aduc națiunii mele daruri pentru cei nevoiași și ofrande; 18 în mijlocul cărora niște iudei din Asia m-au găsit purificat în templu, nu cu o mulțime și nici cu agitație. 19 Ei ar fi trebuit să fie aici, înaintea voastră, și să mă acuze, dacă aveau ceva împotriva mea. 20 Sau, altfel, să spună ei înșiși ce nedreptate au găsit în mine când am stat în fața consiliului, 21 dacă nu cumva pentru acest singur lucru am strigat stând în picioare în mijlocul lor: “Cu privire la învierea morților sunt judecat astăzi în fața voastră!””.

22 Dar Felix, care cunoștea mai bine Calea, i-a amânat, zicând: “Când va coborî Lisias, comandantul, voi lua o hotărâre în privința voastră.” 23 El a poruncit centurionului ca Pavel să fie ținut în custodie și să aibă unele privilegii și să nu interzică niciunui dintre prietenii săi să îl servească sau să îl viziteze.

24 După câteva zile, Felix a venit cu Drusila, soția sa, care era iudeică, și a trimis să cheme pe Pavel și l-a ascultat cu privire la credința în Hristos Isus. 25 În timp ce el vorbea despre neprihănire, despre stăpânirea de sine și despre judecata viitoare, Felix s-a îngrozit și i-a răspuns: “Du-te deocamdată și, când îmi va fi de folos, te voi chema.” 26 Între timp, el mai spera că Pavel îi va da bani, ca să-l elibereze. De aceea, de asemenea, trimitea mai des după el și vorbea cu el.

27 După ce s-au împlinit doi ani, Felix a fost înlocuit de Porcius Festus; și Felix, vrând să se facă plăcut iudeilor, a lăsat pe Pavel în temniță.