1 Petru și Ioan se urcau în templu la ora de rugăciune, la ceasul al nouălea. 2 Se ducea un om șchiop din pântecele mamei sale, pe care îl puneau zilnic la ușa templului numit Frumos, ca să ceară daruri pentru cei nevoiași dintre cei care intrau în templu. 3 Văzându-i pe Petru și pe Ioan pe cale să intre în templu, a cerut să primească daruri pentru cei nevoiași. 4 Petru, fixându-și ochii asupra lui, împreună cu Ioan, a zis: “Uită-te la noi”. 5 El i-a ascultat, așteptând să primească ceva de la ei. 6 Dar Petru a spus: “Nu am nici argint, nici aur, ci ceea ce am, asta vă dau. În numele lui Isus Hristos din Nazaret, ridică-te și umblă!”. 7 El l-a luat de mâna dreaptă și l-a ridicat. Imediat picioarele și oasele gleznelor lui au primit putere. 8 Sărind, s-a ridicat în picioare și a început să meargă. A intrat cu ei în templu, mergând, sărind și lăudându-l pe Dumnezeu. 9 Tot poporul l-a văzut mergând și lăudându-l pe Dumnezeu. 10 L-au recunoscut, că era cel care obișnuia să stea să cerșească daruri pentru nevoiași la Poarta Frumoasă a templului. Erau plini de uimire și de mirare pentru ceea ce i se întâmplase. 11 În timp ce șchiopul vindecat se ținea de Petru și de Ioan, tot poporul a alergat împreună la ei în pridvorul care se numește al lui Solomon, minunându-se foarte mult.

12 Petru, văzând aceasta, a zis norodului: “Bărbați israeliți, de ce vă minunați de omul acesta? De ce vă holbați ochii la noi, ca și cum prin puterea sau evlavia noastră l-am fi făcut să meargă? 13 Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac și al lui Iacov, Dumnezeul părinților noștri, a proslăvit pe Robul Său Isus, pe care voi L-ați predat și L-ați renegat în fața lui Pilat, când acesta hotărâse să-L elibereze. 14 Dar voi L-ați renegat pe Cel Sfânt și Drept și ați cerut să vi se acorde un ucigaș, 15 și ați ucis pe Prințul vieții, pe care Dumnezeu L-a înviat din morți, lucru despre care noi suntem martori. 16 Prin credința în numele lui, numele lui l-a făcut puternic pe acest om, pe care îl vedeți și îl cunoașteți. Da, credința care este prin el i-a dat această desăvârșită sănătate în prezența voastră a tuturor.

17 “Fraților,* știu că voi, ca și căpeteniile voastre, ați făcut aceasta din neștiință. 18 Dar lucrurile pe care le-a anunțat Dumnezeu prin gura tuturor profeților Săi, că Hristos va suferi, le-a împlinit astfel.

19 “Pocăiți-vă, deci, și întoarceți-vă, ca să vi se șteargă păcatele, ca să vină vremuri de răcorire de la fața Domnului, 20 ca să trimită pe Hristos Isus, care a fost rânduit pentru voi mai înainte, 21 pe care cerul trebuie să-L primească până la vremurile de refacere a tuturor lucrurilor, pe care Dumnezeu le-a spus demult prin gura sfinților Săi prooroci. 22 Căci Moise a spus într-adevăr părinților: “Domnul Dumnezeu vă va ridica un profet dintre frații voștri, ca mine. Îl veți asculta în toate lucrurile pe care vi le va spune. 23 Orice suflet care nu va asculta de acel profet va fi nimicit cu desăvârșire din mijlocul poporului'. † 24 Da, și toți profeții, de la Samuel și cei care au urmat după el, toți cei care au vorbit, au vorbit și ei despre aceste zile. 25 Voi sunteți copiii profeților și ai legământului pe care l-a făcut Dumnezeu cu părinții noștri, când a zis lui Avraam: 'Toate familiile pământului vor fi binecuvântate prin urmașii tăi'. ‡§ 26 Dumnezeu, după ce l-a ridicat pe robul său Isus, l-a trimis mai întâi la voi ca să vă binecuvânteze, întorcându-vă pe fiecare dintre voi de la răutatea voastră.”