1 Să ne temem, așadar, ca nu cumva vreunul dintre voi să pară că a lipsit de promisiunea de a intra în odihna Lui. 2 Căci, într-adevăr, ni s-a vestit o veste bună, așa cum au făcut și ei, dar cuvântul pe care l-au auzit nu le-a fost de folos, pentru că nu a fost amestecat cu credință de către cei care l-au auzit. 3 Căci noi, cei care am crezut, intrăm în acea odihnă, așa cum a spus el: “Așa cum am jurat în mânia Mea, nu vor intra în odihna Mea”, deși lucrările au fost terminate de la întemeierea lumii. 4 Căci el a spus undeva despre ziua a șaptea: “În ziua a șaptea, Dumnezeu s-a odihnit în ziua a șaptea de toate lucrările Sale”; 5 iar în acest loc din nou: “Ei nu vor intra în odihna Mea”.

6 Văzând, așadar, că rămâne ca unii să intre în ea, iar cei cărora le-a fost vestită mai înainte vestea cea bună nu au reușit să intre din cauza neascultării, 7 el definește din nou o zi anume, “astăzi”, spunând prin David, la o distanță atât de mare de timp după aceea (așa cum s-a spus),

8 Căci dacă Iosua le-ar fi dat odihnă, n-ar fi vorbit după aceea de o altă zi. 9 Rămâne așadar o odihnă de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu. 10 Căci cel care a intrat în odihna lui s-a odihnit și el însuși de lucrările sale, cum s-a odihnit și Dumnezeu de ale lui. 11 Să ne sârguim deci să intrăm în această odihnă, ca nu cumva cineva să cadă după același exemplu de neascultare. 12 Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător și mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri, străpungând până la despărțirea sufletului și a duhului, a încheieturilor și a măduvei, și poate să discearnă gândurile și intențiile inimii. 13 Nicio făptură nu este ascunsă de ochii Lui, ci toate lucrurile sunt goale și expuse înaintea ochilor Celui căruia trebuie să dăm socoteală.

14 Deci, având un mare preot care a trecut prin ceruri, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să ne ținem cu tărie mărturisirea noastră. 15 Căci noi nu avem un mare preot care nu poate fi atins de sentimentul slăbiciunilor noastre, ci unul care a fost în toate privințele ispitit ca și noi, dar fără păcat. 16 Să ne apropiem, așadar, cu îndrăzneală de tronul harului, ca să primim îndurare și să găsim har pentru ajutor la vreme de nevoie.