14
1 Când a intrat în casa unuia dintre fruntașii fariseilor, în ziua de Sabat, ca să mănânce pâine, ei Îl urmăreau.
2 Iată că un om care avea hidropizie era în fața lui.
3 Isus, răspunzând, a vorbit cu juriștii și cu fariseii și le-a zis: “Este îngăduit să vindeci în Sabat?”
4 Dar ei au tăcut.
L-a luat, l-a vindecat și l-a lăsat să plece.
5 El le-a răspuns: “Cine dintre voi, dacă fiul său sau boul său ar cădea într-o fântână, nu l-ar scoate imediat într-o zi de Sabat?”
6 Nu puteau să-i răspundă la aceste lucruri.
7 El a spus o pildă celor invitați, când a observat că ei își aleg locurile cele mai bune și le-a zis:
8 “Când sunteți invitați de cineva la o nuntă, nu vă așezați pe locul cel mai bun, căci poate că va fi invitat cineva mai de seamă decât voi,
9 iar cel care v-a invitat pe amândoi va veni și vă va spune: “Faceți loc pentru acesta”. Atunci ați începe, cu rușine, să ocupați locul cel mai de jos.
10 Dar când ești invitat, du-te și stai în locul cel mai de jos, pentru ca, atunci când va veni cel care te-a invitat, să-ți spună: “Prietene, urcă-te mai sus”. Atunci vei fi onorat în prezența tuturor celor care stau la masă cu tine.
11 Căci oricine se înalță va fi smerit, iar oricine se smerește va fi înălțat.”
12 Și a mai zis celui care-l invitase: “Când faci o cină sau un prânz, nu chema pe prietenii tăi, nici pe frații tăi, nici pe rudele tale, nici pe vecinii tăi bogați, căci poate că și ei îți vor întoarce favoarea și-ți vor plăti.
13 Ci, când faci un ospăț, invită-i pe săraci, pe mutilați, pe șchiopi sau pe orbi;
14 și vei fi binecuvântat, pentru că ei nu au resurse să-ți dea înapoi. Căci veți fi răsplătiți la învierea celor drepți.”
15 Unul din cei ce ședeau la masă cu El, auzind aceste lucruri, i-a zis: “Ferice de cel ce va petrece în Împărăția lui Dumnezeu!”
16 Dar El i-a zis: “Un om a făcut o cină mare și a invitat multă lume.
17 La ora cinei, a trimis pe slujitorul său să le spună celor invitați: “Veniți, căci totul este gata acum.
18 Toți, ca unul singur, au început să se scuze.
“Cel dintâi i-a spus: “Am cumpărat un câmp și trebuie să mă duc să-l văd. Te rog să mă scuzi'.
19 Altul a zis: “Am cumpărat cinci juguri de boi și trebuie să mă duc să le încerc. Te rog să mă scuzi.''
20 Altul a zis: “M-am căsătorit cu o nevastă și nu pot să vin.
21 Și a venit robul acela și a spus aceste lucruri domnului său. Atunci stăpânul casei, mâniindu-se, a zis robului său: “Ieși repede pe străzile și pe ulițele cetății și adu pe cei săraci, schilozi, orbi și șchiopi.
22 Robul a zis: “Doamne, s-a făcut cum ai poruncit și mai este loc.
23 Domnul a zis robului: “Ieși pe drumuri și pe ulițe și silește-i să intre, ca să se umple casa mea.
24 Căci îți spun că niciunul dintre acei oameni care au fost invitați nu va gusta din cina mea.””
25 O mare mulțime de oameni mergeau cu El. El s-a întors și le-a zis:
26 “Dacă vine cineva la Mine și nu face abstracție de tatăl său, de mama sa, de soția sa, de copii, de frați și de surori, da, și chiar și de viața sa, nu poate fi ucenicul Meu.
27 Oricine nu-și poartă propria cruce și nu vine după mine, nu poate fi discipolul meu.
28 Căci care dintre voi, dorind să zidească un turn, nu stă mai întâi și numără costurile, ca să vadă dacă are destul pentru a-l termina?
29 Sau poate că, după ce a pus temelia și nu poate să o termine, toți cei care îl văd încep să râdă de el,
30 spunând: “Omul acesta a început să zidească și nu a putut să termine”.
31 Sau ce rege, când merge să se întâlnească cu un alt rege în război, nu se așează mai întâi și nu se gândește dacă este în stare cu zece mii de oameni să-l înfrunte pe cel care vine împotriva lui cu douăzeci de mii?
32 Sau altfel, pe când celălalt este încă la mare distanță, trimite un trimis și cere condiții de pace.
33 Așadar, oricine dintre voi care nu renunță la tot ceea ce are, nu poate fi discipolul meu.
34 “Sarea este bună, dar dacă sarea devine plată și fără gust, cu ce o condimentezi?
35 Eanu este potrivită nici pentru pământ, nici pentru grămada de gunoi de grajd. Ea este aruncată la gunoi. Cine are urechi de auzit, să audă.”