14
1 În vremea aceea, Irod tetrarhul a auzit vestea despre Isus
2 și a zis slujitorilor săi: “Acesta este Ioan Botezătorul. El a înviat din morți. De aceea lucrează în el aceste puteri”.
3 Pentru că Irod îl prinsese pe Ioan, îl legase și îl întemnițase din cauza Irodiadei, soția fratelui său Filip.
4 Căci Ioan îi spusese: “Nu-ți este îngăduit să o ai.”
5 Când a vrut să-l omoare, s-a temut de mulțime, pentru că îl socotea profet.
6 Dar când a venit ziua de naștere a lui Irod, fiica Irodiadei a dansat printre ei și i-a plăcut lui Irod.
7 De aceea a promis cu jurământ că-i va da tot ce-i va cere.
8 Ea, fiind îndemnată de mama ei, a zis: “Dă-mi aici, pe un platou, capul lui Ioan Botezătorul”.
9 Împăratul s-a mâhnit, dar a poruncit să fie dat, pentru jurămintele sale și pentru cei ce stăteau la masă cu el.
10 A trimis și a decapitat pe Ioan în temniță.
11 Capul lui a fost adus pe un platou și dat tinerei domnișoare, iar ea l-a dus mamei sale.
12 Ucenicii lui au venit, au luat trupul și l-au îngropat. Apoi s-au dus și au anunțat pe Isus.
13 Isus, când a auzit aceasta, s-a retras de acolo cu o barcă într-un loc pustiu, la o parte. Când au auzit mulțimile, l-au urmat pe jos dinspre cetăți.
14 Isus a ieșit afară și a văzut o mulțime mare. I s-a făcut milă de ei și le-a vindecat bolnavii.
15 Când s-a făcut seară, ucenicii Lui au venit la El și I-au zis: “Locul acesta este pustiu și ora este deja târzie. Trimiteți mulțimea să plece, ca să se ducă în sate și să-și cumpere de mâncare.”
16 Dar Isus le-a zis: “Nu este nevoie să plece. Dați-le voi ceva de mâncare”.
17 Ei I-au spus: “Avem aici numai cinci pâini și doi pești.”
18 El a zis: “Adu-i aici la Mine”.
19 A poruncit mulțimilor să se așeze pe iarbă; apoi a luat cele cinci pâini și cei doi pești și, privind spre cer, a binecuvântat, a frânt și a dat pâinile ucenicilor, iar ucenicii au dat mulțimilor.
20 Toți au mâncat și s-au săturat. Au luat douăsprezece coșuri pline cu ceea ce rămăsese de la bucățile sparte.
21 Cei care au mâncat erau cam cinci mii de bărbați, pe lângă femei și copii.
22 Îndată Isus a pus pe ucenici să se urce în corabie și să meargă înaintea Lui, în cealaltă parte, în timp ce El gonea mulțimea.
23 După ce a alungat mulțimile, s-a urcat singur pe munte ca să se roage. Când a venit seara, era acolo singur.
24 Dar corabia se afla acum în mijlocul mării, tulburată de valuri, căci vântul era împotrivă.
25 În a patra veghe a nopții, Isus a venit la ei, mergând pe mare.
26 Când discipolii l-au văzut umblând pe mare, s-au tulburat și au zis: “Este o fantomă!” și au strigat de frică.
27 Dar îndată Isus le-a vorbit și le-a zis: “Înveseliți-vă! Eu sunt! Nu vă temeți!”.
28 Petru I-a răspuns: “Doamne, dacă ești Tu, poruncește-mi să vin la Tine pe ape.”
29 El a zis: “Vino!”
Petru a coborât din barcă și a mers pe ape pentru a veni la Isus.
30 Dar, văzând că vântul era puternic, s-a temut și, începând să se scufunde, a strigat: “Doamne, salvează-mă!”.
31 Îndată Isus a întins mâna, l-a apucat și i-a zis: “Tu, cel cu puțină credință, de ce te-ai îndoit?”
32 Când s-au urcat în barcă, vântul a încetat.
33 Cei care erau în barcă au venit și i s-au închinat, spunând: “Cu adevărat ești Fiul lui Dumnezeu!”
34 După ce au trecut dincolo, au ajuns în ținutul Ghenaretului.
35 Când oamenii din acel loc l-au recunoscut, au trimis în toată regiunea din jur și i-au adus pe toți cei bolnavi;
36 și l-au rugat să atingă doar franjurii hainei lui. Toți cei care o atingeau se vindecau.