22
1 Isus, răspunzând, le-a vorbit iarăși în pilde, zicând:
2 “Împărăția cerurilor se aseamănă cu un împărat care a făcut un ospăț de nuntă pentru fiul său
3 și a trimis pe slujitorii săi să cheme pe cei invitați la nuntă, dar aceștia n-au vrut să vină.
4 A trimis din nou alți slujitori, spunând: “Spuneți-le celor care sunt invitați: “Iată, am pregătit cina mea. Vitele și îngrășămintele mele sunt ucise și toate lucrurile sunt gata. Veniți la ospățul de nuntă!””'”.
5 Dar ei au luat totul în derâdere și au plecat, unul la ferma lui, altul la marfa lui;
6 iar ceilalți i-au înșfăcat slujitorii, i-au tratat cu rușine și i-au ucis.
7 Când a auzit asta, regele s-a înfuriat și și-a trimis armatele, i-a nimicit pe acei ucigași și le-a ars cetatea.
8 Și a zis robilor săi: “Nunta este gata, dar cei ce au fost invitați nu au fost vrednici.
9 Duceți-vă, așadar, la intersecțiile drumurilor și, pe câți veți găsi, invitați-i la nuntă'.
10 Slujitorii aceia au ieșit pe drumuri și au adunat pe câți au găsit, atât pe cei răi, cât și pe cei buni. Nunta s-a umplut de invitați.
11 Dar când a intrat regele să vadă oaspeții, a văzut acolo un om care nu avea haine de nuntă,
12 și l-a întrebat: “Prietene, cum ai intrat aici fără haine de nuntă?” El a rămas fără cuvinte.
13 Atunci regele a zis slujitorilor: “Legați-l de mâini și de picioare, luați-l și aruncați-l în întunericul de afară. Acolo va fi plânsul și scrâșnitul dinților”.
14 Căci mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși.”
15 Atunci fariseii s-au dus și s-au sfătuit cum să-l prindă în discuția lui.
16 Și au trimis la el pe ucenicii lor și pe Irodieni, zicând: “Învățătorule, știm că ești cinstit și că înveți calea lui Dumnezeu cu adevărat, indiferent pe cine înveți, pentru că nu ești părtinitor față de nimeni.
17 Spuneți-ne, așadar, ce credeți? Este sau nu legitim să plătim impozite Cezarului?”
18 Dar Isus, înțelegând răutatea lor, a zis: “Pentru ce Mă încercați, fățarnicilor?
19 Arătați-Mi banii de impozit.”
I-au adus un denar.
20 Și i-a întrebat: “Al cui este chipul acesta și inscripția aceasta?”
21 Ei i-au zis: “Al Cezarului”.
Apoi le-a zis: “Dați deci Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”.
22 Când au auzit, s-au mirat, L-au lăsat și au plecat.
23 În ziua aceea au venit la El saducheii, care zic că nu există înviere. L-au întrebat
24 și i-au zis: “Învățătorule, Moise a zis: “Dacă un om moare fără să aibă copii, fratele său să se căsătorească cu femeia lui și să ridice urmași fratelui său.
25 Or, erau cu noi șapte frați. Cel dintâi s-a căsătorit și a murit și, neavând urmași, și-a lăsat soția fratelui său.
26 La fel, și al doilea, și al treilea, până la al șaptelea.
27 După ei toți, femeia a murit.
28 La înviere, așadar, a cui va fi soția dintre cei șapte? Căci toți au avut-o.”
29 Dar Isus le-a răspuns: “Vă înșelați, căci nu cunoașteți Scripturile și nu știți puterea lui Dumnezeu.
30 Căci la înviere nu se căsătoresc și nici nu sunt dați în căsătorie, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în ceruri.
31 Dar, în ce privește învierea morților, nu ați citit ce v-a spus Dumnezeu, când a zis:
32 “Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov”? Dumnezeu nu este Dumnezeul morților, ci al celor vii.”
33 Când au auzit mulțimile, au rămas uimite de învățătura lui.
34 Dar fariseii, auzind că i-a redus la tăcere pe saduchei, s-au adunat.
35 Unul dintre ei, un avocat, i-a pus o întrebare, punându-l la încercare.
36 “Învățătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?”
37 Isus i-a zis: “Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău și din tot cugetul tău.
38 Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă.
39 A doua, la fel, este aceasta: “Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”.
40 Toată Legea și profeții depind de aceste două porunci.”
41 Pe când se adunaseră fariseii, Isus le-a pus o întrebare,
42 și le-a zis: “Ce credeți voi despre Hristos? Al cui fiu este El?”
I-au spus: “De David”.
43 El le-a zis: “Cum deci David, în Duhul Sfânt, Îl numește Domn, zicând,
44 “Domnul a zis Domnului meu,
stai la dreapta mea,
până când voi face din vrăjmașii tăi un scăunel pentru picioarele tale”?
45 “Dacă David îl numește Domn, cum este el fiul său?”
46 Nimeni n-a putut să-i răspundă nimic și nimeni n-a îndrăznit să-i mai pună vreo întrebare din ziua aceea.