9
1 Eu spun adevărul în Hristos. Nu mint, conștiința mea mărturisește cu mine în Duhul Sfânt
2 că am o mare întristare și o durere neîncetată în inima mea.
3 Căci aș putea să doresc să fiu eu însumi blestemat de Cristos, din cauza fraților mei, rudele mele după trup
4 care sunt israeliți; a căror adopție, glorie, legăminte, dăruire a legii, slujire și promisiuni
5 din care sunt părinții și din care provine Cristos în ceea ce privește trupul, care este peste toate, Dumnezeu, binecuvântat în veci. Amin.
6 Dar nu este ca și cum Cuvântul lui Dumnezeu ar fi fost zădărnicit. Căci nu toți cei din Israel sunt din Israel.
7 și nici, pentru că sunt urmașii lui Avraam, nu sunt toți copii. Ci, “urmașii voștri vor fi socotiți ca de la Isaac”.
8 Adică, nu copiii cărnii sunt copiii lui Dumnezeu, ci copiii promisiunii sunt socotiți moștenitori.
9 Căci acesta este un cuvânt al promisiunii: “La timpul hotărât voi veni și Sara va avea un fiu”.
10 Și nu numai atât, ci și Rebeca a conceput un fiu, pe tatăl nostru Isaac.
11 Căci, nefiind încă născută, și neavând nimic bun sau rău, pentru ca scopul lui Dumnezeu, potrivit alegerii, să rămână în picioare, nu din fapte, ci de la Cel care cheamă,
12 i s-a spus: “Cel mai mare va sluji celui mai mic”.
13 Așa cum este scris: “Pe Iacov l-am iubit, dar pe Esau l-am urât”.
14 Ce vom spune atunci? Există nedreptate la Dumnezeu? Să nu fie niciodată!
15 Căci El a zis lui Moise: “Voi avea milă de cine am milă și voi avea milă de cine am milă”.
16 Deci, nu este a celui care vrea, nici a celui care aleargă, ci a lui Dumnezeu care are milă.
17 Căci Scriptura îi spune lui Faraon: “Tocmai pentru aceasta am făcut să te înalț, ca să-mi arăt în tine puterea Mea și ca numele Meu să fie vestit pe tot pământul.”
18 Așadar, El are milă de cine vrea și împietrește pe cine vrea.
19 Atunci îmi veți zice: “De ce mai găsește el greșeală? Căci cine se împotrivește voinței lui?”
20 Dar, într-adevăr, omule, cine ești tu ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Oare lucrul format îl va întreba pe cel care l-a format: “De ce m-ai făcut așa?”
21 Sau nu are olarul un drept asupra lutului, din aceeași bucată să facă dintr-o parte un vas pentru cinste și din alta pentru dezonoare?
22 Și dacă Dumnezeu, vrând să-și arate mânia și să-și facă cunoscută puterea, a îndurat cu multă răbdare vasele mâniei pregătite pentru distrugere,
23 și ca să facă cunoscută bogăția gloriei sale pe vasele milei, pe care le-a pregătit mai dinainte pentru glorie—
24 pe noi, pe care ne-a chemat și pe noi, nu numai dintre iudei, ci și dintre neamuri?
25 După cum spune și în Osea,
“Îi voi numi “poporul meu”, pe cei care nu erau poporul meu;
și “iubitul” ei, care nu era iubit.”
26 În locul în care li s-a spus: “Voi nu sunteți poporul Meu”.
acolo vor fi numiți “copiii Dumnezeului celui viu”.”
27 Isaia strigă cu privire la Israel,
“Dacă numărul copiilor lui Israel este ca nisipul mării,
rămășița este cea care va fi salvată;
28 Căci El va isprăvi lucrarea și o va curma cu dreptate,
pentru că Domnul va face o lucrare scurtă pe pământ.”
29 După cum a spus Isaia mai înainte,
“Dacă Domnul oștirilor nu ne-ar fi lăsat o sămânță,
am fi devenit ca Sodoma,
și ar fi fost făcut ca Gomora.”
30 Ce vom spune atunci? Că neamurile, care nu urmăreau neprihănirea, au ajuns la neprihănire, la neprihănirea care vine din credință;
31 dar Israel, care urmărea o lege a neprihănirii, nu a ajuns la legea neprihănirii.
32 De ce? Pentru că nu au căutat-o prin credință, ci ca și cum ar fi fost prin faptele legii. S-au împiedicat de piatra de poticnire,
33 așa cum este scris,
“Iată, pun în Sion o piatră de poticnire și o stâncă de jignire;
și nimeni care crede în El nu va fi dezamăgit.”