4
După acestea, m-am uitat și am văzut o ușă deschisă în cer; și primul glas pe care l-am auzit, ca o trâmbiță care vorbea cu mine, a fost un glas care zicea: “Urcă-te aici și-ți voi arăta cele ce trebuie să se întâmple după aceasta.”
Îndată am fost în Duhul Sfânt. Și iată că era un tron așezat în cer și pe tron ședea cineva care semăna cu o piatră de jasp și cu un sardiu. În jurul tronului era un curcubeu, ca un smarald la care se putea privi. În jurul tronului erau douăzeci și patru de scaune de domnie. Pe aceste tronuri ședeau douăzeci și patru de bătrâni, îmbrăcați în haine albe, cu coroane de aur pe cap. Din tron ies fulgere, sunete și tunete. Înaintea tronului său ardeau șapte lămpi de foc, care sunt cele șapte duhuri ale lui Dumnezeu. Înaintea tronului era ceva asemănător cu o mare de sticlă, asemănătoare cristalului. În mijlocul tronului și în jurul tronului erau patru ființe vii pline de ochi în față și în spate. Prima făptură era ca un leu, a doua făptură ca un vițel, a treia făptură avea o față de om, iar a patra era ca un vultur zburător. Cele patru făpturi vii, fiecare dintre ele având șase aripi, sunt pline de ochi în jur și înăuntru. Ele nu au odihnă nici ziua, nici noaptea, spunând: “Sfânt, sfânt, sfânt* este Domnul Dumnezeu, Atotputernicul, cel care a fost, cel care este și cel care va veni!”
Când făpturile vii vor da slavă, cinste și mulțumire Celui ce șade pe tron, Celui ce trăiește în vecii vecilor, 10 cei douăzeci și patru de bătrâni se vor arunca înaintea Celui ce șade pe tron și se vor închina Celui ce trăiește în vecii vecilor și își vor arunca coroanele înaintea tronului, zicând: 11 “Vrednic ești Tu, Domnul și Dumnezeul nostru, Cel Sfânt, să primești slava, cinstea și puterea, căci Tu ai creat toate lucrurile și, din voia Ta, ele au existat și au fost create!”.
* 4:8 Hodges/Farstad MT citește “sfânt” de 9 ori în loc de 3. 4:11 TR omite “și Dumnezeu, Cel Sfânt,”