1 Frații mei, nu fiți mulți învățători, știind că vom primi condamnarea mai mare. 2 Fiindcă toți ne poticnim în multe. Dacă cineva nu se poticnește în cuvânt, el este un om desăvârșit, în stare să își înfrâneze, de asemenea, tot trupul. 3 Iată, punem frâie în gurile cailor, ca să asculte de noi și le conducem tot trupul. 4 Iată, și corăbiile, oricât de mari ar fi și purtate sub vânturi violente, totuși sunt conduse cu o cârmă foarte mică, oriîncotro dorește cârmaciul. 5 Astfel și limba este un membru mic și se fălește cu lucruri mari. Iată, un foc mic ce lucru mare aprinde! 6 Și limba este un foc, o lume a nedreptății; astfel este limba printre membrele noastre; întinează tot trupul și aprinde cursul naturii; și este aprinsă de iad. 7 Căci fiecare gen de fiare și de păsări și de șerpi și de lucruri din mare, se îmblânzește și a fost îmblânzit de omenire, 8 Dar limba, niciun om nu o poate îmblânzi; este un rău de nestăpânit, plină de otravă mortală. 9 Cu ea binecuvântăm pe Dumnezeu, adică pe Tatăl; și cu ea blestemăm pe oameni, care sunt făcuți după asemănarea lui Dumnezeu. 10 Din aceeași gură iese și binecuvântare și blestem. Frații mei, acestea nu ar trebui să fie astfel! 11 Revarsă cumva izvorul din același loc și apă dulce și amară? 12 Frații mei, poate smochinul să dea măsline? Sau vița, smochine? Astfel niciun izvor nu dă și apă sărată și dulce. 13 Cine este înțelept și înzestrat cu pricepere dintre voi? Să demonstreze, dintr-o bună purtare, faptele lui cu blândețea înțelepciunii! 14 Dar dacă aveți invidie amară și ceartă în inimile voastre, nu vă lăudați și nu mințiți împotriva adevărului. 15 Înțelepciunea aceasta nu coboară de sus, ci este pământească, senzuală, drăcească. 16 Fiindcă unde este invidie și ceartă, este confuzie și fiecare lucrare rea. 17 Dar înțelepciunea de sus este întâi pură, apoi pașnică, blândă, ușor de abordat, plină de milă și de roade bune, imparțială și fără fățărnicie. 18 Iar rodul dreptății este semănat în pace de cei ce fac pace.