1 Dar Iov a răspuns și a zis: 2 De ar fi fost cântărită în întregime mâhnirea mea și nenorocirea mea pusă în balanță împreună! 3 Căci acum ar fi mai grea decât nisipul mării; de aceea cuvintele mele sunt înghițite. 4 Fiindcă săgețile celui Atotputernic sunt în mine, otrava lor îmi bea duhul, terorile lui Dumnezeu se așază în rând împotriva mea. 5 Rage măgarul sălbatic când are iarbă? Sau mugește boul peste nutrețul lui? 6 Se poate mânca fără sare ceea ce este fără gust? Sau este vreun gust în albușul unui ou? 7 Lucrurile pe care sufletul meu a refuzat să le atingă sunt ca hrana care mă întristează. 8 O, de aș avea cererea mea împlinită și de mi-ar da Dumnezeu lucrul pentru care tânjesc! 9 Chiar de i-ar plăcea lui Dumnezeu să mă nimicească, de și-ar dezlănțui mâna și m-ar stârpi! 10 Atunci totuși aș avea mângâiere; da, m-aș împietri în întristare, să nu cruțe, pentru că nu am ascuns cuvintele Celui Sfânt. 11 Ce este puterea mea ca eu să sper? Și ce este sfârșitul meu ca să îmi prelungesc viața? 12 Este puterea mea puterea pietrelor? Sau este carnea mea din aramă? 13 Nu este ajutorul meu în mine? Și este înțelepciunea cu totul alungată de la mine? 14 Celui ce este nenorocit, milă ar trebui arătată de prietenul său; dar el părăsește teama de cel Atotputernic. 15 Frații mei au lucrat înșelător ca un pârâu și ei trec precum curgerea pâraielor, 16 Care sunt negricioase din cauza gheții și în care zăpada este ascunsă; 17 În timp ce se încălzesc, ele dispar; când este arșiță ele sunt mistuite din locul lor. 18 Cărările drumului lor sunt abătute; merg spre nimic și pier. 19 Trupele din Tema s-au uitat, caravanele din Seba i-au așteptat. 20 Ei au fost încurcați deoarece au sperat; au venit acolo și au fost rușinați. 21 Pentru că acum sunteți nimic; vedeți doborârea mea și vă temeți. 22 Am spus eu: Aduceți-mi! Sau: Dați o răsplată pentru mine din averea voastră? 23 Sau: Eliberați-mă din mâna dușmanului meu? Sau: Răscumpărați-mă din mâna celor puternici? 24 Învață-mă și îmi voi ține limba; și fă-mă să înțeleg unde am greșit. 25 Cât de puternice sunt cuvintele drepte! Dar ce mustră certarea voastră? 26 Vă închipuiți că mustrați cuvintele și vorbirile unuia disperat, care sunt ca vântul? 27 Da, voi copleșiți pe cel fără tată și săpați o groapă pentru prietenul vostru. 28 De aceea acum mulțumiți-vă, priviți-mă, pentru că vă este evident dacă mint. 29 Întoarceți-vă, vă rog, să nu fie aceasta nelegiuire; da, întoarceți-vă din nou, dreptatea mea este în aceasta. 30 Este nelegiuire în limba mea? Nu poate gustul meu discerne lucruri perverse?