1 De ce, văzând că timpurile nu sunt ascunse de cel Atotputernic, nu văd zilele lui cei ce îl cunosc? 2 Unii mută pietrele de hotar; ei cu violență iau turme și pășunea lor. 3 Ei alungă măgarul celor fără tată, iau boul văduvei drept garanție. 4 Ei abat pe nevoiaș de pe cale; săracii pământului se ascund împreună. 5 Iată, asemenea măgarilor sălbatici în pustie, ei merg înainte să își facă lucrarea; sculându-se din timp pentru o pradă, pustia aduce hrană pentru ei și pentru copiii lor. 6 Ei își culeg fiecare nutrețul său în câmp și adună recolta viei celor stricați. 7 Ei fac pe cei goi să găzduiască fără haină, încât nu au acoperământ pe frig. 8 Ei sunt uzi de aversele de ploaie ale munților și îmbrățișează stânca din lipsa unui adăpost. 9 Ei smulg pe cel fără tată de la piept și iau garanție de la sărac. 10 Îl fac să meargă gol, fără haină, și iau snopul de la cel flămând. 11 Ei fac ulei înăuntrul zidurilor lor și calcă teascurile lor de vin și suferă de sete. 12 Oamenii din cetate gem și sufletul celui rănit țipă; totuși Dumnezeu nu le pune la socoteală nebunia. 13 Ei sunt dintre cei care se revoltă împotriva luminii, ei nu cunosc căile ei, nici nu locuiesc în cărările ei. 14 Ucigașul, ridicându-se odată cu lumina, ucide pe sărac și pe nevoiaș și în timpul nopții este ca un hoț. 15 De asemenea ochiul celui adulter așteaptă amurgul, spunând: Niciun ochi nu mă va vedea; și își deghizează fața. 16 În întuneric ei sparg casele pe care le-au însemnat pentru ei în timpul zilei; ei nu cunosc lumina. 17 Căci dimineața este pentru ei întocmai ca umbra morții, dacă cineva îi cunoaște, ei sunt în terorile umbrei morții. 18 El este iute ca apele; partea lor este blestemată pe pământ; nu privește calea viilor. 19 Secetă și arșiță mistuie apele zăpezilor; la fel mormântul celor care au păcătuit. 20 Pântecul îl va uita; viermele se va înfrupta din el; nu va mai fi amintit; și stricăciunea va fi frântă ca un pom. 21 El se poartă rău cu cea stearpă care nu naște și nu face bine văduvei. 22 El atrage de asemenea pe cel puternic cu puterea sa; se ridică și niciun om nu este sigur de viață. 23 Deși îi este dat să fie în siguranță acolo unde se odihnește, totuși ochii lui sunt peste căile lor. 24 Ei sunt înălțați pentru puțin timp, dar apoi sunt înjosiți; sunt scoși de pe cale ca toți ceilalți și retezați ca vârfurile spicelor. 25 Și dacă nu este așa acum, cine mă va face mincinos și va face vorbirea mea fără valoare?