22
1 Și Isus a răspuns și le-a vorbit din nou prin parabole și spunea: 2 Împărăția cerului se aseamănă cu un anumit împărat, care a făcut nuntă fiului său; 3 Și a trimis pe robii săi să cheme pe cei invitați la nuntă; dar aceștia au refuzat să vină. 4 Din nou a trimis alți robi, zicând: Spuneți celor ce au fost invitați: Iată, am pregătit prânzul meu; boii mei și dobitoacele îngrășate sunt tăiate și toate lucrurile sunt gata; veniți la nuntă. 5 Dar, fără să le pese, au plecat, unul la câmpul lui, altul la comerțul lui. 6 Și ceilalți au pus mâna pe robii lui; și i-au ocărât și i-au ucis. 7 Dar când a auzit împăratul, s-a înfuriat; și și-a trimis oștirile și a nimicit pe acei ucigași și le-a ars cetatea. 8 Apoi a spus robilor săi: Nunta este gata; dar cei ce au fost invitați nu au fost demni. 9 De aceea duceți-vă la drumurile mari și chemați la nuntă cât de mulți veți găsi. 10 Și acei robi au ieșit la drumurile mari și au adunat pe toți câți au găsit, deopotrivă răi și buni; și nunta a fost umplută de oaspeți. 11 Și când împăratul a intrat să vadă oaspeții, a văzut acolo un om care nu era îmbrăcat cu haină de nuntă. 12 Și i-a spus: Prietene, cum ai intrat aici neavând haină de nuntă? Dar el era fără cuvinte. 13 Atunci împăratul a spus servitorilor: Legați-i mâinile și picioarele și luați-l și aruncați-l în întunericul de afară; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților. 14 Fiindcă mulți sunt chemați, dar puțini aleși. 15 Atunci fariseii s-au dus și au ținut sfat cum să îl prindă în cuvinte. 16 Și au trimis la el pe discipolii lor cu irodienii, spunând: Învățătorule, știm că ești adevărat și îi înveți pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr și nu îți pasă de nimeni; fiindcă nu te uiți la fața oamenilor. 17 Spune-ne atunci: Ce părere ai? Este legiuit a da taxă Cezarului, sau nu? 18 Dar Isus pricepând stricăciunea lor, a spus: De ce mă ispitiți, fățarnicilor? 19 Arătați-mi moneda pentru taxă. Și i-au adus un dinar. 20 Iar el le-a spus: Al cui este acest chip și inscripție? 21 Iar ei i-au spus: Al Cezarului. Atunci el le-a spus: De aceea dați Cezarului cele ale Cezarului și lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu. 22 Când au auzit, s-au minunat și l-au lăsat și s-au dus. 23 În aceeași zi au venit la el saducheii, care spun că nu este înviere și l-au întrebat, 24 Spunând: Învățătorule, Moise a spus: Dacă moare un bărbat neavând copii, fratele lui să se căsătorească cu soția lui și să ridice sămânță fratelui său. 25 Și erau cu noi șapte frați: și primul, după ce s-a căsătorit, a murit; și neavând sămânță a lăsat pe soția lui fratelui său. 26 Tot așa și al doilea și al treilea, până la al șaptelea. 27 Și la urma tuturor a murit și femeia. 28 La înviere așadar, căruia din cei șapte îi va fi ea soție? Fiindcă toți au avut-o. 29 Isus a răspuns și le-a zis: Vă rătăciți, necunoscând nici scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. 30 Fiindcă la înviere nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer. 31 Dar în legătură cu învierea morților, nu ați citit ce v-a fost rostit de Dumnezeu, zicând: 32 Eu sunt Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacob? Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morți, ci al celor vii. 33 Și când mulțimile au auzit, au fost înmărmurite de doctrina lui. 34 Dar când au auzit fariseii că a astupat gura saducheilor, s-au adunat împreună. 35 Atunci unul dintre ei, un învățător al legii, l-a întrebat, ispitindu-l și spunând: 36 Învățătorule, care este marea poruncă în lege? 37 Iar Isus i-a spus: Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta și cu tot sufletul tău și cu toată mintea ta. 38 Aceasta este prima și marea poruncă. 39 Și a doua, asemenea ei: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. 40 De aceste două porunci atârnă toată legea și profeții. 41 Pe când fariseii erau adunați, Isus i-a întrebat, 42 Spunând: Ce gândiți voi despre Cristos? Al cui fiu este? Iar ei i-au spus: Al lui David. 43 Iar el le-a spus: Cum atunci David, în duh, îl numește, Domn, spunând: 44 DOMNUL a spus Domnului meu: Șezi la dreapta mea, până fac pe dușmanii tăi sprijinul piciorului tău? 45 Dacă atunci David îl numește Domn, cum este fiul lui? 46 Și nimeni nu a fost în stare să îi răspundă un cuvânt, nici nu a cutezat nimeni din acea zi să îl mai întrebe ceva.