1 Iacov, rob al lui Dumnezeu și al Domnului Isus Hristos, către cele douăsprezece seminții care sunt în Dispersie: Salutări.

2 Frații mei, socotiți că este o bucurie, când cădeți în diferite ispite, 3 știind că încercarea credinței voastre produce răbdare. 4 Lăsați ca răbdarea să-și facă lucrarea sa desăvârșită, ca să fiți desăvârșiți și compleți, fără să vă lipsească nimic.

5 Iar dacă vreunul din voi are lipsă de înțelepciune, să ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu generozitate și fără prihană, și i se va da. 6 Dar să ceară cu credință, fără să se îndoiască, căci cel ce se îndoiește este ca un val al mării, împins de vânt și zvârlit. 7 Căci acel om nu trebuie să creadă că va primi ceva de la Domnul. 8 El este un om cu minte dublă, instabil în toate căile sale.

9 Fratele care se află într-o situație umilă să se laude cu poziția lui înaltă; 10 iar cel bogat, să se smerească, pentru că va trece ca floarea din iarbă. 11 Căci soarele răsare cu vânt arzător și usucă iarba; floarea din ea cade și frumusețea înfățișării ei piere. Așa va dispărea și bogatul în activitățile sale.

12 Ferice de cel ce rabdă ispita, căci, după ce va fi fost învrednicit, va primi cununa vieții, pe care Domnul a făgăduit-o celor ce-L iubesc.

13 Nimeni să nu zică, când este ispitit: “Sunt ispitit de Dumnezeu”, căci Dumnezeu nu poate fi ispitit de rău și El însuși nu ispitește pe nimeni. 14 Ci fiecare este ispitit atunci când este atras de poftele sale și ispitit. 15 Atunci pofta, după ce a conceput, naște păcatul. Păcatul, când a ajuns la maturitate, produce moartea. 16 Nu vă lăsați înșelați, iubiții mei frați. 17 Orice dar bun și orice dar desăvârșit vine de sus, coborând de la Tatăl luminilor, la care nu poate fi nici variație, nici umbră de întoarcere. 18 De bunăvoie ne-a născut prin cuvântul adevărului, ca să fim un fel de primii roade ai făpturilor sale.

19 Așadar, iubiții mei frați, fiecare să fie iute la auz, încet la vorbă și încet la mânie; 20 căci mânia omului nu produce dreptatea lui Dumnezeu. 21 De aceea, lepădând orice murdărie și revărsare de răutate, primiți cu smerenie cuvântul implantat, care poate să vă mântuiască sufletele.

22 Ci fiți făcători ai cuvântului, și nu numai ascultători, amăgindu-vă pe voi înșivă. 23 Căci, dacă cineva ascultă cuvântul și nu este făptuitor, se aseamănă cu un om care se uită în oglindă la chipul său natural; 24 căci se vede pe sine însuși, pleacă și îndată uită ce fel de om era. 25 Dar cel care privește în legea desăvârșită a libertății și continuă, nefiind un ascultător care uită, ci un făptuitor al lucrării, acesta va fi binecuvântat în ceea ce face.

26 Dacă cineva dintre voi se crede credincios, dar nu-și înfrânează limba, ci își amăgește inima, atunci religia acestui om este fără valoare. 27 Religia curată și nepătată înaintea Dumnezeului și Tatălui nostru este aceasta: să vizitezi pe orfan și pe văduve în necazurile lor și să te păstrezi nepătat de lume.