Scrisoarea lui Iuda
1
Iuda, rob al lui Isus Hristos și frate al lui Iacov, către cei chemați, sfințițiți de Dumnezeu Tatăl și păstrați pentru Isus Hristos: Fie ca mila, pacea și dragostea să vă fie înmulțite.
Preaiubiților, deși eram foarte nerăbdător să vă scriu despre mântuirea noastră comună, am fost silit să vă scriu pentru a vă îndemna să vă luptați cu tărie pentru credința care a fost dată sfinților o dată pentru totdeauna. Pentru că sunt unii oameni care s-au strecurat pe ascuns, chiar cei despre care s-a scris demult pentru această condamnare: oameni nelegiuiți, care transformă harul Dumnezeului nostru în indecență și neagă pe singurul nostru Stăpân, Dumnezeu și Domn, Isus Hristos.
Vreau să vă amintesc, deși știți deja, că Domnul, după ce a izbăvit un popor din țara Egiptului, a nimicit pe cei ce nu au crezut. Pe îngerii care nu și-au păstrat primul domeniu, ci și-au părăsit propria locuință, i-a ținut în legături veșnice, sub întuneric, pentru judecata din ziua cea mare. La fel ca Sodoma și Gomora și orașele din jurul lor, care, la fel ca acestea, s-au dedat la imoralitate sexuală și au umblat după trupuri străine, sunt arătate ca exemplu, suferind pedeapsa focului veșnic. Și totuși, în același mod, și aceștia, în visteria lor, spurcă carnea, disprețuiesc autoritatea și calomniază ființele cerești. Dar Mihail, arhanghelul Mihail, când se certa cu diavolul și discuta despre trupul lui Moise, nu a îndrăznit să aducă împotriva lui o condamnare abuzivă, ci a spus: “Domnul să te certe!”. 10 Aceștia însă vorbesc de rău despre orice lucru pe care nu-l cunosc. Ei sunt distruși în aceste lucruri pe care le înțeleg în mod natural, asemenea creaturilor fără rațiune. 11 Vai de ei! Pentru că au mers pe calea lui Cain, au alergat cu destrăbălare în rătăcirea lui Balaam, pentru a fi plătiți, și au pierit în răzvrătirea lui Core. 12 Aceștia sunt recife stâncoase ascunse în ospețele voastre de dragoste, când se ospătează cu voi, păstori care fără teamă se hrănesc singuri; nori fără apă, purtați de vânturi; pomi de toamnă fără rod, morți de două ori, smulși din rădăcini; 13 valuri sălbatice ale mării, care își scot spuma rușinii lor; stele rătăcitoare, cărora le-a fost rezervată pentru totdeauna negura întunericului. 14 Despre acestea a profețit și Enoh, al șaptelea de la Adam, care a spus: “Iată, Domnul a venit cu zece mii de sfinți ai săi, 15 pentru a judeca pe toți și pentru a-i condamna pe toți cei nelegiuiți de toate faptele lor de impietate pe care le-au făcut în mod nelegiuit și de toate lucrurile grele pe care păcătoșii nelegiuiți le-au spus împotriva lui”. 16 Aceștia sunt murmurători și plângăcioși, umblând după poftele lor — și gura lor vorbește lucruri mândre — arătând respect de persoane pentru a obține avantaje.
17 Dar voi, preaiubiților, aduceți-vă aminte de cuvintele care au fost rostite mai înainte de apostolii Domnului nostru Isus Hristos. 18 Ei v-au spus: “În vremurile din urmă vor fi batjocoritori, care vor umbla după poftele lor nelegiuite.” 19 Aceștia sunt cei care provoacă dezbinare și sunt senzuali, neavând Duhul Sfânt.
20 Iar voi, iubiților, zidiți-vă pe credința voastră cea sfântă, rugându-vă în Duhul Sfânt. 21 Păstrați-vă în dragostea lui Dumnezeu, așteptând îndurarea Domnului nostru Isus Hristos pentru viața veșnică. 22 Pe unii îi compătimește, făcând distincție, 23 iar pe alții îi mântuiește, smulgându-i cu frică din foc, urând chiar și hainele pătate de carne.
24 Iar Celui ce poate să-i păzească de poticnire și să vă înfățișeze fără greșeală în fața slavei Lui, cu mare bucurie, 25 lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, singurul înțelept, fie slava și maiestatea, stăpânirea și puterea, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.