1 În ziua aceea, Isus a ieșit din casă și a șezut pe malul mării. 2 O mare mulțime s-a adunat la El, așa că a intrat într-o barcă și a șezut; și toată mulțimea stătea pe plajă. 3 El le vorbea multe lucruri în parabole, zicând: “Iată, un agricultor a ieșit să semene. 4 În timp ce semăna, unele semințe au căzut pe marginea drumului, iar păsările au venit și le-au mâncat. 5 Altele au căzut pe un teren stâncos, unde nu prea avea pământ, și imediat au răsărit, pentru că nu aveau pământ adânc. 6 Când a răsărit soarele, s-au pârjolit. Pentru că nu aveau rădăcini, s-au uscat. 7 Altele au căzut între spini. Spinii au crescut și le-au sufocat. 8 Altele au căzut pe pământ bun și au dat rod: unele de o sută de ori mai mult, altele de șaizeci, altele de treizeci. 9 Cine are urechi de auzit, să asculte.”

10 Ucenicii au venit și I-au zis: “De ce le vorbești în pilde?”

11 El le-a răspuns: “Vouă v-a fost dat să cunoașteți tainele Împărăției cerurilor, dar lor nu le este dat. 12 Căci oricui are, i se va da și va avea din belșug; dar oricui nu are, i se va lua chiar și ceea ce are. 13 De aceea le vorbesc în parabole, pentru că, văzând, nu văd, iar auzind, nu aud și nici nu înțeleg. 14 În ei se împlinește profeția lui Isaia, care zice:,

16 “Binecuvântați sunt ochii voștri, căci văd, și urechile voastre, căci aud. 17 Căci cu adevărat vă spun că mulți profeți și oameni drepți au dorit să vadă lucrurile pe care le vedeți voi și nu le-au văzut; și să audă lucrurile pe care le auziți voi și nu le-au auzit.

18 “Ascultați, deci, pilda țăranului. 19 Când cineva aude cuvântul Împărăției și nu-l înțelege, vine cel rău și smulge ceea ce a fost semănat în inima lui. Iată ce a fost semănat la marginea drumului. 20 Ceea ce a fost semănat pe locurile stâncoase, acesta este cel care aude cuvântul și îndată îl primește cu bucurie; 21 dar nu are rădăcină în el însuși, ci rezistă o vreme. Când apare opresiunea sau persecuția din cauza cuvântului, îndată se poticnește. 22 Ceea ce a fost semănat între spini, acesta este cel care ascultă cuvântul, dar grijile veacului acestuia și înșelăciunea bogățiilor înăbușă cuvântul, și el devine neînsuflețit. 23 Ceea ce a fost semănat în pământ bun, acesta este cel care aude cuvântul și îl înțelege, care cu siguranță face rod și produce, unii de o sută de ori mai mult, alții de șaizeci, iar alții de treizeci.”

24 Și le-a pus înaintea lor o altă pildă, zicând: “Împărăția cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat sămânță bună în câmpul său; 25 dar, pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmașul său, a semănat și el buruieni de neghină printre grâu și a plecat. 26 Dar când a răsărit firul și a produs grâu, atunci au apărut și buruienile de scorbură. 27 Slujitorii gospodarului au venit și i-au spus: “Domnule, nu ai semănat tu sămânță bună în câmpul tău? De unde au apărut aceste buruieni de scorbură?”.

28 El le-a zis: “Un vrăjmaș a făcut aceasta.

Slujitorii l-au întrebat: “Vrei să mergem noi să-i adunăm?”.

29 Dar El a zis: “Nu, ca nu cumva, adunând buruienile, să nu dezrădăcinați cu ele grâul. 30 Lasă-le pe amândouă să crească împreună până la seceriș, iar la vremea secerișului voi spune secerătorilor: “Mai întâi, strângeți buruienile de scorbură și legați-le în mănunchiuri ca să le ardeți; dar grâul strângeți-l în hambarul Meu."”””.

31 Și le-a pus înainte o altă pildă, zicând: “Împărăția cerurilor este ca un grăunte de muștar pe care l-a luat un om și l-a semănat în câmpul său, 32 care este mai mic decât toate semințele. Dar, când a crescut, este mai mare decât ierburile și devine un copac, astfel încât păsările cerului vin și se adăpostesc în ramurile lui.”

33 Și le-a spus o altă pildă. “Împărăția cerurilor se aseamănă cu drojdia pe care a luat-o o femeie și a ascuns-o în trei măsuri de făină, până ce a fost toată leșinată.”

34 Isus vorbea mulțimilor toate aceste lucruri în pilde; și fără pilde nu le vorbea, 35 ca să se împlinească ce fusese spus prin proorocul care zicea,

36 Atunci Isus a dat drumul mulțimii și a intrat în casă. Ucenicii Lui au venit la El și I-au zis: “Explică-ne parabola buruienilor de pe câmp.”

37 El le-a răspuns: “Cel ce seamănă sămânța cea bună este Fiul Omului; 38 câmpul este lumea, semințele bune sunt copiii Împărăției, iar buruienile sunt copiii celui rău. 39 Dușmanul care le-a semănat este diavolul. Secerișul este sfârșitul veacului, iar secerătorii sunt îngerii. 40 De aceea, așa cum buruienile de scorbură sunt adunate și arse în foc, așa va fi și la sfârșitul acestui veac. 41 Fiul Omului va trimite pe îngerii Săi, care vor strânge din Împărăția Sa tot ce este de poticnire și pe cei ce fac nelegiuiri, 42 și îi vor arunca în cuptorul de foc. Acolo va fi plâns și scrâșnire de dinți. 43 Atunci cei drepți vor străluci ca soarele în Împărăția Tatălui lor. Cine are urechi de auzit, să audă.

44 “Împărăția cerurilor se aseamănă cu o comoară ascunsă în câmp, pe care a găsit-o un om și a ascuns-o. În bucuria lui, se duce și vinde tot ce are și cumpără acel câmp.

45 “Împărăția cerurilor se aseamănă cu un om care este un negustor care caută perle frumoase, 46 și care, găsind o perlă de mare preț, s-a dus, a vândut tot ce avea și a cumpărat-o.

47 “Împărăția cerurilor se aseamănă cu o năvodă aruncată în mare, care a adunat pești de toate felurile, 48 și pe care, când s-a umplut, pescarii au tras-o pe plajă. S-au așezat și au adunat ce era bun în recipiente, dar ce era rău l-au aruncat. 49 Așa va fi și la sfârșitul lumii. Îngerii vor veni și îi vor despărți pe cei răi dintre cei drepți 50 și îi vor arunca în cuptorul de foc. Acolo va fi plâns și scrâșnire de dinți.” 51 Isus le-a zis: “Ați înțeles toate aceste lucruri?”

Ei i-au răspuns: “Da, Doamne”.

52 El le-a zis: “De aceea, orice cărturar care a fost făcut ucenic în Împărăția cerurilor se aseamănă cu un om gospodar, care scoate din comoara sa lucruri noi și vechi.”

53 După ce a isprăvit Isus aceste pilde, a plecat de acolo. 54 Venind în țara lui, i-a învățat pe oameni în sinagoga lor, așa că ei erau uimiți și ziceau: “De unde are omul acesta atâta înțelepciune și atâtea minuni? 55 Nu cumva este acesta fiul tâmplarului? Nu cumva mama lui se numește Maria, iar frații săi Iacov, Iose, Simon și Iuda? 56 Nu sunt toate surorile lui cu noi? De unde a obținut atunci acest om toate aceste lucruri?”. 57 Ei s-au simțit jigniți de el.

Dar Isus le-a zis: “Un profet nu este lipsit de cinste decât în țara și în casa lui.” 58 El nu a făcut acolo multe lucrări mărețe din cauza necredinței lor.