1 Când s-au apropiat de Ierusalim, de Betfaghe și Betania, pe Muntele Măslinilor, a trimis doi dintre ucenicii Săi 2 și le-a zis: “Mergeți în satul care este în fața voastră. Imediat ce veți intra în el, veți găsi legat un măgăruș tânăr, pe care nu s-a așezat nimeni. Dezlegați-l și aduceți-l. 3 Dacă vă întreabă cineva: “De ce faceți asta?”, spuneți: “Domnul are nevoie de el”; și îndată îl va trimite înapoi aici.”

4 S-au dus și au găsit un măgăruș legat la ușă, afară, în plină stradă, și l-au dezlegat. 5 Unii dintre cei care stăteau acolo i-au întrebat: “Ce faceți, dezlegând măgărușul?” 6 Ei le-au spus exact cum le spusese Isus și i-au lăsat să plece.

7 Au adus la Isus un măgăruș, și-au aruncat hainele pe el și Isus a șezut pe el. 8 Mulți își întindeau hainele pe drum, iar alții tăiau ramuri din copaci și le împrăștiau pe drum. 9 Cei care mergeau în față și cei care veneau după ei strigau: “Osana! Binecuvântat este cel care vine în numele Domnului! 10 Binecuvântată este împărăția tatălui nostru David, care vine în numele Domnului! Osana în locurile prea înalte!”

11 Isus a intrat în Templul din Ierusalim. După ce a privit totul în jur, fiind seară, a ieșit în Betania cu cei doisprezece.

12 A doua zi, după ce au ieșit din Betania, i-a fost foame. 13 Văzând de departe un smochin care avea frunze, a venit să vadă dacă nu cumva ar putea găsi ceva pe el. Când a ajuns la el, nu a găsit decât frunze, căci nu era sezonul smochinelor. 14 Isus i-a spus: “Fie ca nimeni să nu mai mănânce vreodată fructe de la tine!”, iar discipolii lui au auzit.

15 Au ajuns la Ierusalim, și Isus a intrat în Templu și a început să dea afară pe cei ce vindeau și pe cei ce cumpărau în Templu, să răstoarne mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei. 16 El nu permitea nimănui să transporte un recipient prin templu. 17 El îi învăța și le spunea: “Nu este oare scris: “Casa mea va fi numită casă de rugăciune pentru toate neamurile?”? Dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari!”

18 Preoții cei mai de seamă și cărturarii au auzit acest lucru și căutau cum să-L nimicească. Căci se temeau de el, pentru că toată mulțimea era uimită de învățătura lui.

19 Când s-a făcut seară, a ieșit din cetate. 20 Dimineața, când a trecut pe acolo, a văzut smochinul uscat din rădăcini. 21 Petru, aducându-și aminte, i-a zis: “Rabi, uite! Smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat”.

22 Isus le-a răspuns: “Aveți credință în Dumnezeu. 23 Căci, cu adevărat vă spun că oricine va spune acestui munte: “Ia-l și aruncă-l în mare” și nu se îndoiește în inima lui, ci crede că ceea ce spune se întâmplă, va avea tot ce spune. 24 De aceea vă spun că orice lucru pe care îl rugați și îl cereți, credeți că l-ați primit și îl veți avea. 25 Ori de câte ori stați la rugăciune, iertați, dacă aveți ceva împotriva cuiva, pentru ca și Tatăl vostru, care este în ceruri, să vă ierte greșelile voastre. 26 Dar dacă nu iertați, nici Tatăl vostru care este în ceruri nu vă va ierta greșelile voastre.”

27 Și, întorcându-se la Ierusalim, pe când umbla El în Templu, au venit la El preoții cei mai de seamă, cărturarii și bătrânii 28 și au început să-I spună: “Cu ce putere faci Tu aceste lucruri? Sau cine ți-a dat această autoritate ca să faci aceste lucruri?”

29 Isus le-a zis: “Vă voi pune o întrebare. Răspundeți-mi și vă voi spune cu ce autoritate fac aceste lucruri. 30 Botezul lui Ioan — a fost din cer sau de la oameni? Răspundeți-mi!”

31 Ei se gândeau între ei, zicând: “Dacă vom spune: “Din cer”, el va zice: “De ce nu l-ați crezut?” 32 Dacă vom spune: “De la oameni””, se temeau de popor, căci toți îl considerau pe Ioan ca fiind cu adevărat un profet. 33 Ei i-au răspuns lui Isus: “Nu știm”.

Isus le-a zis: “Nici Eu nu vă voi spune cu ce putere fac aceste lucruri.”