1 Îngerul al cincilea a sunat din glas și am văzut din cer o stea care a căzut pe pământ. Cheia de la groapa abisului i-a fost dată. 2 El a deschis groapa abisului și din groapă a ieșit fum ca fumul unui cuptor *TR adaugă “mare”aprins. Soarele și aerul s-au întunecat din cauza fumului care ieșea din groapă. 3 Din fum au ieșit lăcuste pe pământ și li s-a dat putere, cum au puterea scorpionilor de pe pământ. 4 Li s-a spus că nu trebuie să facă rău nici ierbii pământului, nici unei plante verzi, nici unui copac, ci numai acelor oameni care nu au pecetea lui Dumnezeu pe frunte. 5 Li s-a dat putere, nu pentru a-i ucide, ci pentru a-i chinui timp de cinci luni. Chinul lor a fost ca chinul unui scorpion atunci când lovește o persoană. 6 În zilele acelea, oamenii vor căuta moartea și nu o vor găsi în niciun fel. Ei vor dori să moară, iar moartea va fugi de ei.

7 Lăcustele erau ca niște cai pregătiți pentru război. Pe capetele lor erau ceva ca niște coroane de aur, iar fețele lor erau ca fețele oamenilor. 8 Aveau părul ca părul femeilor, iar dinții lor erau ca cei ai leilor. 9 Aveau platoșe ca niște platoșe de fier. Zgomotul aripilor lor era ca zgomotul multor care și cai care se grăbeau la război. 10 Aveau cozi ca cele ale scorpionilor, cu înțepături. În cozile lor au puterea de a face rău oamenilor timp de cinci luni. 11 Ei au peste ei ca rege pe îngerul abisului. Numele lui în ebraică este “Abaddon”, †“Abaddon” este un cuvânt ebraic care înseamnă “ruină”, “distrugere” sau “locul distrugerii”.dar în greacă are numele “Apollyon”. ‡“Apollyon” înseamnă “Distrugător”.

12 Primul necaz a trecut. Iată, mai sunt încă două nenorociri care urmează după aceasta.

13 Îngerul al șaselea a sunat. Am auzit un glas din coarnele altarului de aur care este înaintea lui Dumnezeu, 14 care spunea celui de-al șaselea înger care avea trâmbița: “Eliberați pe cei patru îngeri care sunt legați la râul cel mare Eufrat!”

15 Au fost eliberați cei patru îngeri care fuseseră pregătiți pentru ceasul, ziua, luna și anul acela, ca să ucidă o treime din omenire. 16 Numărul armatelor călăreților era de două sute de milioane.§literal, “zece mii de zece mii” Am auzit numărul lor. 17 Astfel am văzut în viziune caii și pe cei care ședeau pe ei, având platoșe de un roșu aprins, de un albastru de iacint și de un galben de sulf; iar capetele cailor semănau cu capetele leilor. Din gurile lor ieșea foc, fum și sulf. 18 Prin aceste trei plăgi, o treime din omenire a fost ucisă: de focul, de fumul și de sulf, care ieșeau din gurile lor. 19 Căci puterea cailor este în gurile și în cozile lor. Căci cozile lor sunt ca niște șerpi și au capete, și cu ele fac rău.

20 Ceilalți oameni, care nu au fost uciși de aceste plăgi, nu s-au pocăit de faptele mâinilor lor, ca să nu se închine demonilor și idolilor de aur, de argint, de aramă, de piatră și de lemn, care nu văd, nu aud și nu umblă. 21 Nu s-au pocăit de uciderile lor, de vrăjitoriile lor,*Cuvântul pentru “vrăjitorii” (pharmakeia) implică, de asemenea, folosirea de poțiuni, otrăvuri și medicamente. de imoralitatea lor sexuală și de furturile lor.