6
Fišoru alu Omuluj ij gospdar dă sămbătă
(Mt 12,1-8; Mk 2,23-28)
1 Kănd una sămbătă Isus o trikut păm gruv, aluj učenikur rupăsă klasulă, li frikasă ku mănilă š li mankasă.
2 Da neskaj farisejur or zăs: “Dadăše fišec aja še nu san dură să s fakă sămbăta?”
3 Isus ljo zăs: “še o făkut David kănd jăl š ejă kare o fost ku jăl or flămănzăt?
4 O tunat ăm alu Dimizov kasă, o lat svănče pănilă š ljo mănkăt, da atunšă o dat š alu ejă kare o fost ku jăl. Elă pănj nu san dură nimă să mănănkă numa popilă.”
5 Ljo zăs š asta: “Fišoru alu omuluj ij gospodar dă sămbătă.”
Isus ăntrămă p om ku uskată măna
(Mt 12,9-14; Mk 3,1-6)
6 Altă sămbtă Isus o tunat ăm sinagogă š o kizdălit să ănvacă p lume. Da ănkulo o fost š unu om ku uskătă desnă măna.
7 Učitelji dă zakon š fariseji s ujtăsă p jăl să vădă dăl o vră să ăntrăme sămbăta, să potă săl păraskă.
8 Isus o ščut še jej gănđăšče, š o zăs alu omuluj ku uskată măna: “Răđikăče š stă ăm žumăta.” Omu so răđikat š o stat ăm nančă alu toc.
9 Isus ljo zăs: “Ăntreb p voj: poče sămbăta să s fakă bine ili rov, să s spasaskă kustu ili să s moră?”
10 So ujtat p toc pălăngă jăl š atunšă o zăs alu omuluj: “Lunžăšče măna.” Jăl ašă š o făkut, š aluj măna so ăntrimat.
11 Jej sor răjit š or kizdălit să gănđăska dăntră jej še să fakă alu Isus.
Isus kulăže p apostolur
(Mt 10,1-4; Mk 3,13-19)
12 No fost mult atunšă Isus o mers ăm đăl să s rogă. Totă nopča so rugat la Dimizov.
13 Kănd so dăsvăkut zuvă, o čimat la jăl aluj učenikur š dăm jej o kules dojsprăš, p kare ljo čimat apostolurlă:
14
Simon, alu kare jo dat lume Petar,
p aluj frače Andrija,
p Jakov,
p Ivan,
p Filip,
p Vartolomej,
15
p Matej,
p Toma,
p Jakov fišoru alu Alfej,
p Simon p kare ăl čimă Zilot,
16
p Juda fišoru alu Jakov,
p Juda Iskariot, kare lo spus afără.
Isus ănvacă š iscilašče
(Mt 4,23-25; 5,1-12)
17 Dăpă aja še Isus o kules p ešča dojsprăš učenikur, toc sor skuburăt dăpă đal, o stat p ravan lok. Mare gărmadă dă aluj učenikur o stat păla jăl. Arăsă išă š multă lume dăm Jerusalim, š dăm alčilă Judejske gradur š dăm lokur p mal aprope dă Tir š Sidon.
18 Or vinit săl audă š săli ăntrămă dă bičišug, da li iscilă š p ejă kare o fost pacăc dăla nikurac duhur.
19 Totă lumă o vrut săl băntălăskă, k dăm jăl išasă sila š p toc li ăntrima.
20 Atunšă so ujtat p aluj učeniš š o zăs:
“Blago avovă sărašilor,
k avostuj alu Dimizov čisarijă.
21 Blago avovă kare ščec akuma flămănž,
k vic sutură.
Blago avovă kare akuma plănžec,
k ic răđe.
22 Blago avovă kănd lumă pukă šudă p voj, kănd v măna dală jej š v šufilăšče, kănđ gănđašče kă šec rov š v runkă păntru Fišoru alu Omuluj.
23 Fulăšicăvă atunšă š sirec dă nurukoš še ščec, k avostă nagradăj p nor. K aša š bătrni lor fišăsă alu prorokur.
24 Grov avovă, găzdašilor,
k ma ajc kăpătat utehă.
25 Grov avovă kare ščec akuma sătulj,
k ic flămănză.
Grov avovă kare akuma răđec,
k ic fi trišč š ic plănže.
26 Grov avovă kănd totă lumă dă voj măndru vurbăšče. K aša š bătrni lor fišăsă alu mišinoš prorokur. ”
Ljubav kătră dušmanur
(Mt 5,38; 7,12a)
27 “Da jo zăk avovă kare auđec: fijă v drag dă avošče dušmanur, fišec bine alora kare are šudă p voj.
28 Blagosluvic p eja kare v blastămă š rugăcavă dă ejă kare v šufilăšče.
29 Dakă šinivă či luvašče p una falkă, ăntoršej š alta, da aluja kare ăc lă ogrtaču, dăj š kămašă.
30 Dă alu toc kare kotă ševa dăla čine, da dakă ševa atov lă, nu kută aja ămnapoj.
31 Kum vrec lumă să v fakă avovă, aša š voj fišec alor.
32 Šesvăldă bine fišec dakă vi drag numă dă ejă alu kare li drag dă voj? Š alu păkătošilor li drag numa dă ejă alu kare li drag dă jej.
33 Š dakă fišec bine alora kare avovă faše bine, še fišec ašă mare? Aja faše š păkătoši.
34 Dakă uzămic numa alora ăm kare ănkriđec kă vo ăntorše, šesvăldă ažutore avec dăm aja? Š păkătoši una dăla alt uzămăšče săli s ăntorkă isto.
35 Da avovă fijă v drag dă avošče dušmanur š fišec bine. Uzămic š nu ščiptăc să v s ăntorkă. Atunšă avostă nagradă o fi mare š ic fi fišori alu Ăla karej maj ănsus dă toc kă jăl ij bun kătră ejă kare nus zahvalni š kătră ejă kares rej.
36 Fic milosrdni kašă šej avostu Tată milosrdan.”
Nu sudic
(Mt 7,1-5)
37 Nu osudic, š nujc fi osudic. Nu sudic alu alci, k niš avovă nu v so sudi. Jirtăc š avovă vo fi jirtat.
38 Dăđec alu alta lume š Dimizov vo da avovă. Vo da inka š maj mult še voj ac dat. O umple avošče žăbur pnă numaj o poče să stă. Or fi atita dă plinj kă sor răsăpi. Gănđic dă aja kum dăđec alu alci. Dimizov isto aša vo da avovă.
39 Ljo spus š asta puvăšče: “Poče orbu să dukă p orb? Nor kađe amăš doj ăm gropă?
40 Učeniku nuje maj mare dă aluj učitelj, numa dakă tot o ănvăcat jašče kašă aluj učitelj.
41 Dadăše vez măršunju ăm oču alu atov frače, da nu vez blana ăm atov oč.
42 Kum poc să zăš alu fračito: ‘Fračilă adă săc skot măršunu dăm oč’, kănd nu vez blana ăm atov oč? Licemerule! Manti skoče blana dăm atov oč, š atunša bine ij văđe kum să skoc maršunu dăm oč alu fračito.”
Lemnu š aluj plod
(Mt 7,17-20; 12,34b-35)
43 “Nuje bun lemn kare duše putrig plod, ni putrig lemn kare duše bun plod.
44 K, tot lemnu s kunošče dăpa aluj plod. Dăpa măršunj nu s strănže smokvilă, ni struguri dăpa kupine.
45 Bun om dăm aluj suflit duše bune delur, da rov dăm aluj suflit răle delur. K gura spune aja dă šej suflitu plin.”
Kasă p pătră š kasă p fămok
(Mt 7,24-27)
46 Dadăše m čimăc: ‘Gospode, Gospode’ da nu fišec aja še v zăk?
47 Voj spune šesvăldăj tot omu kare vine la mine, auđe še spuj š aša faše:
48 jăl ij kašă omu kare zădijăšče kasă, kare o săpat adănk š o pus temelju p pătră. Kănd apă krăšče š izbašče dă kasă, jă stă tare k bine ij zădijită.
49 Da ăla kare auđe amăle vorbe š nu faše aša, jašče kašă omu kare o zădijit kasă p pămănt, da no pus temelj. Kănd apa izbašče dă jă taki să duboră š dăm jă rumăne numa mare ruševină.