11
1 Și credința este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd.
2 Pentru că, prin aceasta, cei din vechime au căpătat o bună mărturie.
3 Prin credință pricepem că veacurile au fost întocmite prin Cuvântul lui Dumnezeu, așa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd.
4 Prin credință, Abel I-a adus lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain. Prin ea a căpătat el mărturia că este neprihănit, căci Dumnezeu a primit darurile sale. Și prin ea vorbește el încă, măcar că este mort.
5 Prin credință a fost mutat Enoh de pe pământ, ca să nu vadă moartea; și n-a mai fost găsit, pentru că Dumnezeu îl mutase. Căci, mai înainte de mutarea lui, primise mărturia că Îi este plăcut lui Dumnezeu.
6 Și fără credință este cu neputință să-I fim plăcuți Lui; căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El există și că îi răsplătește pe cei ce-L caută.
7 Prin credință, Noe, când a fost înștiințat de Dumnezeu despre lucruri care încă nu se vedeau, plin de o teamă sfântă, a pregătit o corabie pentru salvarea casei sale; prin ea, el a osândit lumea și a ajuns moștenitor al neprihănirii care se capătă prin credință.
8 Prin credință, Avraam, când a fost chemat să plece într-un loc pe care urma să-l primească drept moștenire, a ascultat și a plecat fără să știe încotro se duce.
9 Prin credință a locuit el ca străin în țara promisă, ca într-o țară care nu era a lui, locuind în corturi cu Isaac și cu Iacov, care erau împreună-moștenitori cu el ai aceleiași promisiuni.
10 Căci el aștepta cetatea care are temelii tari, al cărei meșter și ziditor este Dumnezeu.
11 Prin credință, chiar și Sara, măcar că trecuse de vârsta cuvenită, a primit putere să zămislească și a născut, fiindcă L-a socotit credincios pe Cel ce făcuse promisiunea.
12 De aceea, dintr-un singur om — și acesta aproape stins — s-au născut urmași în număr cât stelele cerului și ca nisipul nenumărat de pe malul mării.
13 În credință au murit toți aceștia, fără să fi căpătat lucrurile promise, ci doar le-au văzut și le-au salutat de departe, mărturisind că sunt străini și călători pe pământ.
14 Cei ce vorbesc în felul acesta arată deslușit că sunt în căutarea unei patrii.
15 Dacă ar fi avut în vedere acea patrie din care ieșiseră, negreșit ar fi avut vreme să se întoarcă în ea.
16 Dar acum ei doresc o patrie mai bună, adică una cerească. De aceea, lui Dumnezeu nu-I este rușine de ei să Se numească Dumnezeul lor, căci le-a pregătit o cetate.
17 Prin credință l-a adus Avraam jertfă pe Isaac, când a fost pus la încercare; da, el, care primise promisiunile cu bucurie, își aducea ca jertfă pe singurul său fiu născut,
18 măcar că i se spusese: „În Isaac ți se va chema o sămânță.”
19 Căci el se gândea că Dumnezeu are putere să învie chiar și din morți; și, într-un fel, chiar din morți l-a și primit înapoi.
20 Prin credință i-a binecuvântat Isaac pe Iacov și pe Esau, în vederea lucrurilor viitoare.
21 Prin credință, Iacov, când a fost aproape de moarte, l-a binecuvântat pe fiecare dintre fiii lui Iosif și s-a închinat, rezemându-se pe vârful toiagului său.
22 Prin credință a pomenit Iosif, când i s-a apropiat sfârșitul, despre ieșirea fiilor lui Israel din Egipt și a dat porunci cu privire la oasele sale.
23 Prin credință, când s-a născut Moise, a fost ascuns timp de trei luni de părinții săi, pentru că au văzut că pruncul era frumos; și nu s-au lăsat înspăimântați de porunca regelui.
24 Prin credință, Moise, când a crescut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon,
25 ci a ales mai degrabă să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu, decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului.
26 El socotea ocara lui Hristos ca fiind o bogăție mai mare decât comorile Egiptului, pentru că avea ochii pironiți spre răsplătire.
27 Prin credință a părăsit el Egiptul, fără să se teamă de mânia regelui; căci a rămas neclintit, ca și cum L-ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut.
28 Prin credință a prăznuit el Paștele și a făcut stropirea sângelui, pentru ca Nimicitorul celor întâi născuți să nu se atingă de ei.
29 Prin credință au trecut ei prin Marea Roșie ca pe uscat, pe când egiptenii, care au încercat și ei să treacă, au fost înghițiți.
30 Prin credință au căzut zidurile Ierihonului, după ce au fost înconjurate timp de șapte zile.
31 Prin credință n-a pierit desfrânata Rahav împreună cu cei răzvrătiți, pentru că le-a primit iscoadele cu bunăvoință.
32 Și ce voi mai zice? Căci nu mi-ar ajunge vremea dacă aș vorbi despre Ghedeon, despre Barac, despre Samson, despre Iefta, despre David, despre Samuel și despre profeți!
33 Prin credință au cucerit ei împărății, au făcut dreptate, au căpătat promisiuni, au astupat gurile leilor,
34 au stins puterea focului, au scăpat de ascuțișul sabiei, s-au întărit din slăbiciune, au ajuns viteji în război și au pus pe fugă oștirile străine.
35 Unele femei și-au primit înapoi morții înviați. Alții au fost chinuiți și n-au primit eliberarea, ca să dobândească o înviere mai bună.
36 Alții au suferit batjocuri și bătăi, ba încă și lanțuri și închisoare.
37 Au fost uciși cu pietre, au fost tăiați în două cu fierăstrăul, au fost puși la grele încercări, au murit uciși de sabie; au pribegit îmbrăcați în cojoace de oaie și în piei de capră, lipsiți de toate, prigoniți, chinuiți —
38 ei, de care lumea nu era vrednică! — rătăcind prin pustiuri, prin munți, prin peșteri și prin crăpăturile pământului.
39 Și toți aceștia, măcar că au primit o bună mărturie pentru credința lor, totuși nu au primit ce le fusese promis,
40 pentru că Dumnezeu avea în vedere ceva mai bun pentru noi, ca să nu ajungă ei la desăvârșire fără noi.