1 Să ne temem dar ca nu cumva, rămânând în picioare promisiunea intrării în odihna Sa, să pară că vreunul dintre voi a rămas în urmă. 2 Căci și nouă ni s-a adus o veste bună, ca și lor; dar cuvântul pe care l-au auzit nu le-a folosit la nimic, pentru că nu s-a unit cu credința în cei ce l-au auzit. 3 Pe când noi, fiindcă am crezut, intrăm în acea odihnă, după cum a zis El: „Așa că am jurat în mânia Mea: «Nu vor intra în odihna Mea!»”,✡ măcar că lucrările Sale fuseseră isprăvite încă de la întemeierea lumii. 4 Căci într-un loc a vorbit astfel despre ziua a șaptea: „Și Dumnezeu S-a odihnit în ziua a șaptea de toate lucrările Sale”;✡ 5 și aici zice din nou: „Nu vor intra în odihna Mea!”✡

6 Deci, fiindcă mai rămâne ca unii să intre în ea, și fiindcă aceia cărora li s-a adus mai întâi vestea bună n-au intrat în ea din pricina neascultării lor, 7 El hotărăște din nou o zi — „astăzi” — zicând prin David, după atâta vreme, așa cum s-a spus mai sus:

8 Căci, dacă Iosua le-ar fi dat odihnă, Dumnezeu n-ar mai fi vorbit după aceea de o altă zi. 9 Rămâne deci o odihnă de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu. 10 Fiindcă cine intră în odihna Lui se odihnește și el de lucrările sale, așa cum S-a odihnit Dumnezeu de ale Sale. 11 Să ne străduim dar să intrăm în acea odihnă, ca să nu cadă nimeni în același fel de neascultare! 12 Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător, mai tăios decât orice sabie cu două tăișuri: el străpunge până la despărțirea sufletului și a duhului, a încheieturilor și a măduvei, și judecă gândurile și intențiile inimii. 13 Nicio făptură nu este ascunsă de privirea Lui, ci totul este gol și descoperit înaintea ochilor Celui căruia trebuie să-I dăm socoteală.

14 Astfel, având un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile — pe Isus, Fiul lui Dumnezeu — să ne ținem strâns de mărturisirea noastră! 15 Căci nu avem un Mare Preot care să nu poată avea milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate privințele a fost ispitit ca și noi, însă fără păcat. 16 Să ne apropiem dar cu îndrăzneală de tronul harului, ca să căpătăm îndurare și să găsim har, pentru a primi ajutor la vreme de nevoie.