5
1 Căci orice mare preot luat din mijlocul oamenilor este pus pentru oameni în lucrurile privitoare la Dumnezeu, ca să aducă daruri și jertfe pentru păcate.
2 El poate să fie îngăduitor cu cei neștiutori și rătăciți, fiindcă și el însuși este împresurat de slăbiciune;
3 și, din pricina acestei slăbiciuni, este dator să aducă jertfe pentru păcate atât pentru sine însuși, cât și pentru popor.
4 Și nimeni nu-și ia singur această cinste, ci este chemat de Dumnezeu, așa cum a fost și Aaron.
5 Tot astfel, nici Hristos nu S-a proslăvit pe Sine Însuși ca să ajungă Mare Preot, ci a fost proslăvit de Cel ce I-a zis:
„Tu ești Fiul Meu;
astăzi Te-am născut”;
6 după cum spune și în alt loc:
„Tu ești preot în veac,
după rânduiala lui Melhisedec.”
7 El este Acela care, în zilele vieții Sale pământești, aducând rugăciuni și cereri cu strigăte mari și cu lacrimi către Cel ce putea să-L izbăvească de la moarte, și fiind ascultat din pricina evlaviei Sale,
8 măcar că era Fiu, a învățat ascultarea din lucrurile pe care le-a suferit.
9 Și, după ce a fost făcut desăvârșit, a devenit, pentru toți cei ce ascultă de El, urzitorul unei mântuiri veșnice,
10 fiind numit de Dumnezeu Mare Preot după rânduiala lui Melhisedec.
11 Cu privire la aceasta avem multe de spus, și lucruri grele de tâlcuit, fiindcă ați devenit greoi la ascultare.
12 Căci voi, care de multă vreme ar fi trebuit să fiți învățători, aveți iarăși nevoie de cineva care să vă învețe cele mai începătoare adevăruri ale cuvintelor lui Dumnezeu; și ați ajuns să aveți nevoie de lapte, nu de hrană tare.
13 Or, cine se hrănește cu lapte nu este deprins cu cuvântul despre neprihănire, căci este un prunc.
14 Dar hrana tare este pentru oamenii maturi, pentru aceia a căror judecată s-a deprins, prin întrebuințare, să deosebească binele și răul.