1 De aceea, să lăsăm cuvintele începătoare despre Hristos și să ne îndreptăm spre cele desăvârșite, fără să mai punem din nou temelia pocăinței de faptele moarte și a credinței în Dumnezeu, 2 învățătura despre botezuri, despre punerea mâinilor, despre învierea morților și despre judecata veșnică. 3 Și vom face lucrul acesta, dacă va îngădui Dumnezeu. 4 Căci cei ce au fost luminați odată, și au gustat darul ceresc, și au ajuns părtași Duhului Sfânt, 5 și au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu și puterile veacului viitor, 6 și care totuși au căzut, este cu neputință să fie înnoiți iarăși spre pocăință, fiindcă ei Îl răstignesc din nou, pentru ei înșiși, pe Fiul lui Dumnezeu și Îl dau să fie batjocorit în văzul tuturor. 7 Căci pământul care bea ploaia ce cade adesea pe el și rodește o iarbă folositoare celor pentru care este lucrat, primește binecuvântare de la Dumnezeu. 8 Dar dacă aduce spini și mărăcini, este lepădat și aproape de blestem, și sfârșește prin a i se pune foc.

9 Însă, chiar dacă vorbim astfel, preaiubiților, în ce vă privește pe voi suntem încredințați de lucruri mai bune și care însoțesc mântuirea. 10 Căci Dumnezeu nu este nedrept ca să uite fapta voastră și dragostea pe care ați arătat-o pentru Numele Său, voi, care le-ați slujit și continuați să le slujiți sfinților. 11 Dorim însă ca fiecare dintre voi să arate aceeași râvnă, ca să păstreze până la sfârșit deplina siguranță a nădejdii, 12 așa încât să nu vă leneviți, ci să urmați pilda celor ce, prin credință și îndelungă răbdare, moștenesc promisiunile.

13 Căci Dumnezeu, când i-a făcut promisiunea lui Avraam, fiindcă nu putea să Se jure pe ниmeni mai mare, S-a jurat pe Sine Însuși, 14 zicând: „Cu siguranță te voi binecuvânta și îți voi înmulți sămânța!”✡ 15 Și astfel, așteptând cu îndelungă răbdare, Avraam a dobândit promisiunea. 16 Oamenii, într-adevăr, jură pe cineva mai mare; și jurământul este pentru ei o chezășie care pune capăt oricărei neînțelegeri. 17 De aceea și Dumnezeu, vrând să le arate cu și mai multă tărie moștenitorilor promisiunii caracterul neschimbător al hotărârii Sale, a venit la mijloc cu un jurământ, 18 pentru ca, prin două lucruri neschimbătoare, în care este cu neputință ca Dumnezeu să mintă, să avem o puternică încurajare noi, a căror scăpare a fost să apucăm nădejdea care ne era pusă înainte. 19 Pe aceasta o avem ca pe o ancoră a sufletului, sigură și tare, care pătrunde dincolo de perdeaua dinăuntru, 20 unde Isus a intrat pentru noi ca înaintemergător, fiind făcut Mare Preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec.