7
1 Căci acest Melhisedec — rege al Salemului, preot al Dumnezeului Preaînalt — care l-a întâmpinat pe Avraam când acesta se întorcea de la măcelul regilor și l-a binecuvântat,
2 căruia Avraam i-a și împărțit zeciuială din toate — care, în tâlcuirea numelui său, este mai întâi „rege al neprihănirii”, iar apoi și „rege al Salemului”, adică „rege al păcii”;
3 fără tată, fără mamă, fără înșiruire de neamuri, neavând nici început al zilelor, nici sfârșit al vieții, dar fiind asemănat cu Fiul lui Dumnezeu — rămâne preot pentru totdeauna.
4 Vedeți dar cât de mare a fost el, dacă până și patriarhul Avraam i-a dat zeciuială din prada cea mai aleasă!
5 Și aceia dintre fiii lui Levi care primesc preoția au, după lege, porunca să ia zeciuială de la popor, adică de la frații lor, măcar că și aceștia se trag din coapsele lui Avraam.
6 Dar cel ce nu-și trăgea obârșia din neamul lor a luat zeciuială de la Avraam și l-a binecuvântat pe cel ce avea promisiunile.
7 Însă, fără nicio îndoială, cel mai mic este binecuvântat de cel mai mare.
8 Și apoi, aici iau zeciuială niște oameni muritori, pe când acolo o ia cineva despre care se mărturisește că este viu.
9 Mai mult, s-ar putea spune că, prin Avraam, a plătit zeciuială chiar și Levi, cel care ia zeciuială;
10 căci el era încă în coapsele strămoșului său când l-a întâmpinat Melhisedec pe Avraam.
11 Dacă dar desăvârșirea ar fi fost cu putință prin preoția levitică — căci sub ea a primit poporul legea — ce nevoie mai era să se ridice un alt preot „după rânduiala lui Melhisedec”, și nu numit după rânduiala lui Aaron?
12 Pentru că, odată schimbată preoția, trebuia numaidecât să aibă loc și o schimbare a legii.
13 În adevăr, Acela despre care se spun aceste lucruri face parte dintr-o altă seminție, din care nimeni n-a slujit la altar.
14 Căci este limpede că Domnul nostru S-a ridicat din Iuda, o seminție cu privire la care Moise n-a rostit nimic legat de preoți.
15 Și lucrul acesta devine încă și mai limpede dacă se ridică, după asemănarea lui Melhisedec, un alt Preot,
16 pus nu prin legea unei porunci trupești, ci prin puterea unei vieți nepieritoare.
17 Căci se adeverește despre El:
„Tu ești preot în veac,
după rânduiala lui Melhisedec.”
18 Astfel, pe de o parte, are loc desființarea poruncii de mai înainte, din pricina neputinței și a zădărniciei ei —
19 căci legea n-a făcut nimic desăvârșit — iar pe de altă parte, se aduce în loc o nădejde mai bună, prin care ne apropiem de Dumnezeu.
20 Și întrucât lucrul acesta nu s-a făcut fără jurământ —
21 căci preoții aceia erau puși fără jurământ, dar El a fost pus cu jurământ, prin Cel ce I-a zis:
„Domnul a jurat și nu-I va părea rău:
«Tu ești preot în veac,
după rânduiala lui Melhisedec»” —
22 prin chiar faptul acesta, Isus S-a făcut chezașul unui legământ mai bun.
23 Mai mult, preoții aceia s-au făcut în număr mare, pentru că moartea îi împiedica să rămână pururea.
24 Dar El, fiindcă rămâne în veac, are o preoție care nu poate trece la altul.
25 De aceea și poate să-i mântuiască în chip desăvârșit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, fiindcă trăiește pururea ca să mijlocească pentru ei.
26 Și tocmai un astfel de Mare Preot ne trebuia: sfânt, nevinovat, fără pată, despărțit de păcătoși și înălțat mai presus de ceruri,
27 care nu are nevoie, ca marii preoți, să aducă în fiecare zi jertfe, mai întâi pentru propriile sale păcate, și apoi pentru ale poporului; căci lucrul acesta l-a făcut o dată pentru totdeauna, când S-a adus jertfă pe Sine Însuși.
28 Căci legea pune ca mari preoți niște oameni supuși slăbiciunii; dar cuvântul jurământului, făcut după ce a fost dată legea, pune un Fiu care a fost desăvârșit pentru veșnicie.