A doua scrisoare a lui Ioan
1
1 Bătrânul, către doamna aleasă și către copiii ei, pe care îi iubesc în adevăr — și nu numai eu, ci și toți cei ce cunosc adevărul —
2 datorită adevărului care rămâne în noi și care va fi cu noi în veac:
3 Harul, îndurarea și pacea vor fi cu noi din partea lui Dumnezeu Tatăl și din partea Domnului Isus Hristos, Fiul Tatălui, în adevăr și în dragoste!
4 M-am bucurat foarte mult că am găsit pe unii dintre copiii tăi umblând în adevăr, după porunca pe care am primit-o de la Tatăl.
5 Și acum te rog, doamnă, nu ca și cum ți-aș scrie o poruncă nouă, ci pe aceea pe care am avut-o de la început: să ne iubim unii pe alții!
6 Și dragostea stă în aceasta: să trăim după poruncile Sale. Aceasta este porunca în care trebuie să umblați, așa cum ați auzit de la început.
7 Căci în lume au ieșit mulți amăgitori, care nu mărturisesc că Isus Hristos a venit în trup. Iată amăgitorul și Antihristul!
8 Păziți-vă bine, ca să nu pierdem rodul muncii noastre, ci să primim o răsplată deplină.
9 Oricine o ia înainte și nu rămâne în învățătura lui Hristos nu-L are pe Dumnezeu. Cine rămâne în această învățătură Îl are atât pe Tatăl, cât și pe Fiul.
10 Dacă vine cineva la voi și nu aduce această învățătură, să nu-l primiți în casă și să nu-i ziceți: „Bun venit!”
11 Căci cine-i zice: „Bun venit!” se face părtaș la faptele lui rele.
12 Având multe să vă scriu, n-am vrut s-o fac cu hârtie și cerneală, ci nădăjduiesc să vin la voi și să vă vorbesc gură către gură, pentru ca bucuria noastră să fie deplină.
13 Copiii surorii tale alese îți trimit salutări. Amin.