A treia scrisoare a lui Ioan
1
1 Bătrânul, către preaiubitul Gaiu, pe care îl iubesc în adevăr.
2 Preaiubitule, mă rog să-ți meargă bine în toate privințele și să fii sănătos, așa cum îi merge bine și sufletului tău.
3 Căci m-am bucurat foarte mult când au venit niște frați și au adus mărturie despre credincioșia ta față de adevăr, despre felul în care umbli în adevăr.
4 Nu am bucurie mai mare decât aceasta: să aud că copiii mei umblă în adevăr.
5 Preaiubitule, tu faci o lucrare credincioasă în tot ce săvârșești pentru frați, și încă pentru niște frați străini!
6 Ei au adus mărturie despre dragostea ta înaintea adunării. Vei face bine să-i îngrijești la plecarea lor în călătorie, într-un chip vrednic de Dumnezeu;
7 căci pentru Numele Său au plecat ei la drum, fără să primească nimic de la neamuri.
8 Noi dar suntem datori să sprijinim astfel de oameni, ca să fim împreună-lucrători pentru adevăr.
9 Am scris ceva adunării, dar Diotref, căruia îi place să aibă întâietatea între ei, nu ne primește cuvintele.
10 De aceea, când voi veni, îi voi aduce aminte de faptele pe care le face, căci ne clevetește cu vorbe rele. Nu se mulțumește cu atât, dar nici el nu-i primește pe frați, iar pe cei ce vor să-i primească îi împiedică și-i dă afară din adunare.
11 Preaiubitule, nu urma răul, ci binele! Cine face binele este din Dumnezeu; cine face răul nu L-a văzut pe Dumnezeu.
12 Pentru Dimitrie toți depun o bună mărturie, chiar și adevărul însuși; ba și noi depunem mărturie, și știi că mărturia noastră este adevărată.
13 Aveam multe să-ți scriu, dar nu vreau să-ți scriu cu cerneală și condei.
14 Nădăjduiesc însă să te văd în curând, și atunci vom vorbi gură către gură.
Pacea să fie cu tine! Prietenii îți trimit salutări. Salută-i pe prieteni, pe fiecare pe nume!