1 Iuda,* slujitor al lui Isus Hristos† și frate al lui Iacov, către cei chemați, care sunt sfințiți de Dumnezeu Tatăl și păstrați pentru Isus Hristos: 2 Îndurarea, pacea și dragostea să vă fie înmulțite!

3 Preaiubiților, pe când aveam o mare dorință să vă scriu despre mântuirea noastră de obște, m-am văzut nevoit să vă scriu ca să vă îndemn să luptați cu dârzenie pentru credința care le-a fost încredințată sfinților o dată pentru totdeauna. 4 Căci s-au strecurat printre voi, pe furiș, unii oameni — scriși încă de demult pentru această osândă — oameni nelegiuiți, care prefac în destrăbălare harul Dumnezeului nostru și-L tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân, Dumnezeu și Domn, Isus Hristos.

5 Vreau dar să vă aduc aminte, măcar că știți deja toate acestea, că Domnul, după ce a izbăvit un popor din țara Egiptului, i-a nimicit mai pe urmă pe cei ce n-au crezut. 6 Iar pe îngerii care nu și-au păstrat stăpânirea dintâi, ci și-au părăsit propria locuință, i-a păstrat în lanțuri veșnice, în întuneric, pentru judecata zilei celei mari. 7 Tot așa, Sodoma și Gomora și cetățile dimprejurul lor, care s-au dedat în același fel ca ei la curvie și au umblat după trupuri străine, ne stau înainte ca o pildă, suferind pedeapsa unui foc veșnic. 8 Cu toate acestea, în același fel și acești visători își întinează trupul, disprețuiesc stăpânirea și hulesc ființele cerești. 9 Dar nici măcar arhanghelul Mihail, când i se împotrivea diavolului și se certa cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să aducă împotriva lui o judecată de ocară, ci a zis doar: „Domnul să te mustre!” 10 Aceștia, dimpotrivă, vorbesc de rău tot ce nu cunosc; iar în lucrurile pe care le înțeleg din fire, ca dobitoacele fără judecată, în acelea își găsesc pierzarea. 11 Vai de ei! Căci au apucat pe calea lui Cain, s-au aruncat cu lăcomie în rătăcirea lui Balaam pentru câștig și au pierit în răzvrătirea lui Core. 12 Aceștia sunt niște stânci ascunse la mesele voastre de dragoste, unde stau la ospăț împreună cu voi fără nicio teamă și se păstoresc pe ei înșiși; sunt niște nori fără apă, mânați încoace și încolo de vânturi; niște pomi de toamnă fără rod, de două ori morți, dezrădăcinați; 13 niște valuri sălbatice ale mării, care își spumegă propriile lor rușini; niște stele rătăcitoare, cărora le este păstrată pe veci negura întunericului. 14 Și pentru ei a profețit Enoh, al șaptelea de la Adam, când a zis: „Iată,‡ Domnul a venit cu zecile de mii de sfinți ai Săi, 15 ca să facă judecată împotriva tuturor și să-i dovedească vinovați pe toți cei nelegiuiți de toate faptele lor nelegiuite, pe care le-au săvârșit în chip nelegiuit, și de toate cuvintele grele pe care le-au rostit împotriva Lui păcătoșii nelegiuiți.” 16 Aceștia sunt niște cârtitori și nemulțumiți de soarta lor, care trăiesc după poftele lor; gura lor rostește vorbe trufașe și lingușesc oamenii pentru câștig.

17 Dar voi, preaiubiților, aduceți-vă aminte de cuvintele rostite mai înainte de apostolii Domnului nostru Isus Hristos. 18 Ei vă spuneau: „În vremea de pe urmă vor fi batjocoritori, care vor trăi după propriile lor pofte nelegiuite.” 19 Aceștia sunt cei ce fac dezbinări, oameni firești, care nu au Duhul.

20 Dar voi, preaiubiților, zidiți-vă sufletește pe credința voastră preasfântă și rugați-vă prin Duhul Sfânt! 21 Păstrați-vă în dragostea lui Dumnezeu și așteptați îndurarea Domnului nostru Isus Hristos spre viață veșnică. 22 De unii să vă fie milă, făcând deosebire; 23 iar pe alții mântuiți-i, smulgându-i din foc; și de ceilalți să vă fie milă cu teamă, urând până și cămașa întinată de trup.

24 Iar Celui ce poate să-i§ păzească de orice cădere și să vă înfățișeze fără cusur și plini de bucurie înaintea slavei Sale, 25 singurului Dumnezeu înțelept, Mântuitorul nostru, să-I fie slava, măreția, puterea și stăpânirea, atât acum, cât și în toți vecii! Amin.