Scrisoarea de la Iacov
1
1 Iacov, slujitor al lui Dumnezeu și al Domnului Isus Hristos, către cele douăsprezece seminții care sunt în Împrăștiere: Salutări!
2 Frații mei, priviți ca o mare bucurie când treceți prin felurite încercări,
3 știind că încercarea credinței voastre lucrează răbdare.
4 Dar lăsați răbdarea să-și facă lucrarea desăvârșită, ca să fiți desăvârșiți și întregi, fără să duceți lipsă de nimic.
5 Dacă vreunuia dintre voi îi lipsește înțelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă și fără mustrare, și i se va da.
6 Dar s-o ceară cu credință, fără să se îndoiască deloc; căci cel ce se îndoiește este ca un val al mării, mânat de vânt și aruncat încoace și încolo.
7 Un astfel de om să nu se aștepte să primească ceva de la Domnul,
8 fiindcă este un om nehotărât și nestatornic în toate căile sale.
9 Fratele dintr-o stare smerită să se laude cu înălțarea sa,
10 iar cel bogat, cu smerirea sa, pentru că va trece ca floarea ierbii.
11 Căci soarele răsare cu arșița lui și usucă iarba; floarea ei cade, și frumusețea înfățișării ei piere. Așa se va veșteji și bogatul în umbletele sale.
12 Fericit este omul care îndură ispita; căci, după ce a fost găsit vrednic, va primi cununa vieții, pe care a promis-o Domnul celor ce-L iubesc.
13 Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu”; căci Dumnezeu nu poate fi ispitit de rău, și El Însuși nu ispitește pe nimeni.
14 Ci fiecare este ispitit când este atras de propria poftă și momit.
15 Apoi pofta, când a zămislit, dă naștere păcatului; iar păcatul, odată săvârșit, aduce moartea.
16 Nu vă înșelați, preaiubiții mei frați!
17 Orice dar bun și orice dar desăvârșit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor, în care nu există nici schimbare, nici umbră de mutare.
18 El, de bunăvoia Lui, ne-a născut prin Cuvântul adevărului, ca să fim un fel de pârgă a făpturilor Sale.
19 De aceea, preaiubiții mei frați, orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire și încet la mânie;
20 căci mânia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu.
21 De aceea, lepădând orice necurăție și orice revărsare de răutate, primiți cu blândețe Cuvântul sădit în voi, care vă poate mântui sufletele.
22 Fiți însă împlinitori ai Cuvântului, nu doar ascultători, înșelându-vă singuri.
23 Căci, dacă ascultă cineva Cuvântul și nu-l împlinește, seamănă cu un om care-și privește fața firească într-o oglindă:
24 s-a privit, a plecat și a și uitat îndată cum era.
25 Dar cine își pleacă privirile în legea desăvârșită, legea libertății, și stăruie în ea, nefiind un ascultător uituc, ci un împlinitor cu fapta, acela va fi fericit în lucrarea lui.
26 Dacă cineva dintre voi crede că este evlavios și nu-și înfrânează limba, ci își înșală inima, evlavia unui astfel de om este zadarnică.
27 Evlavia curată și neîntinată înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este aceasta: să-i cercetezi pe orfani și pe văduve în necazul lor și să te păzești neîntinat de lume.