1 Frații mei, să nu vă țineți credința în slăvitul nostru Domn Isus Hristos căutând la fața omului. 2 Căci, dacă intră în adunarea* voastră un om cu un inel de aur, în haine strălucitoare, și intră și un sărac în haine murdare, 3 iar voi vă uitați cu bunăvoință la cel ce poartă haine strălucitoare și-i ziceți: „Tu șezi aici, la locul cel bun!”, pe când săracului îi ziceți: „Tu stai în picioare acolo!” sau: „Șezi jos, lângă scăunelul picioarelor mele!”, 4 oare nu faceți voi deosebire în sinea voastră și nu v-ați făcut judecători cu gânduri rele? 5 Ascultați, preaiubiții mei frați: nu i-a ales oare Dumnezeu pe cei ce sunt săraci în ochii lumii ca să fie bogați în credință și moștenitori ai Împărăției pe care le-a promis-o celor ce-L iubesc? 6 Dar voi l-ați necinstit pe sărac! Oare nu cei bogați vă asupresc și nu tot ei vă târăsc prin judecăți? 7 Nu hulesc ei oare frumosul Nume pe care-l purtați?

8 Dacă împliniți însă legea împărătească, potrivit Scripturii: „Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”,✡ bine faceți. 9 Dar dacă căutați la fața omului, faceți un păcat și sunteți osândiți de lege ca niște călcători de lege. 10 Căci cine păzește toată legea, dar se poticnește într-o singură poruncă, s-a făcut vinovat de toate. 11 Fiindcă Cel ce a zis: „Să nu comiți adulter”,✡ a zis și: „Să nu ucizi.”✡ Așadar, dacă nu comiți adulter, dar ucizi, te-ai făcut călcător de lege. 12 Așa să vorbiți și așa să lucrați, ca niște oameni care urmează să fie judecați de o lege a libertății. 13 Căci judecata este fără milă pentru cel ce n-a arătat milă; dar mila biruiește judecata!

14 Ce folos, frații mei, dacă zice cineva că are credință, dar nu are fapte? Poate o astfel de credință să-l mântuiască? 15 Dacă un frate sau o soră sunt goi și lipsiți de hrana de toate zilele, 16 și unul dintre voi le zice: „Duceți-vă în pace, încălziți-vă și săturați-vă!”, fără să le dați cele trebuincioase trupului, la ce ar folosi? 17 Tot așa și credința: dacă nu are fapte, este moartă în ea însăși. 18 Dar va zice cineva: „Tu ai credință, iar eu am fapte. Arată-mi credința ta fără fapte, și eu îți voi arăta credința mea din faptele mele!”

19 Tu crezi că Dumnezeu este unul singur? Bine faci; dar și demonii cred — și se înfioară! 20 Vrei dar să înțelegi, om nechibzuit, că credința fără fapte este zadarnică? 21 Avraam, părintele nostru, n-a fost el îndreptățit prin fapte, când l-a adus pe fiul său Isaac pe altar? 22 Vezi că credința lucra împreună cu faptele lui și, prin fapte, credința a fost făcută desăvârșită. 23 Și s-a împlinit Scriptura care zice: „Avraam L-a crezut pe Dumnezeu, și i s-a socotit ca neprihănire”;✡ și el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu”. 24 Vedeți dar că omul este îndreptățit prin fapte, și nu numai prin credință. 25 Tot așa, desfrânata Rahav n-a fost și ea îndreptățită prin fapte, când i-a găzduit pe soli și i-a scos afară pe o altă cale? 26 Căci, după cum trupul fără duh este mort, tot așa și credința fără fapte este moartă.