1 Tot astfel, soțiilor, fiți supuse soților voștri, pentru ca, dacă unii nu ascultă de Cuvânt, să fie câștigați fără cuvânt, prin purtarea soțiilor lor, 2 când vă vor vedea felul vostru de viață curat și plin de respect. 3 Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de bijuterii de aur sau în îmbrăcarea hainelor alese, 4 ci să fie omul ascuns al inimii, în curăția nepieritoare a unui duh blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu. 5 Astfel se împodobeau odinioară și sfintele femei care nădăjduiau în Dumnezeu și erau supuse soților lor; 6 ca Sara, care asculta de Avraam și-l numea „domnul ei”. Fiicele ei ați devenit voi, dacă faceți binele fără să vă lăsați tulburate de vreo teamă.

7 Soților, purtați-vă și voi, la rândul vostru, cu înțelepciune cu soțiile voastre, dând cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele care vor moșteni împreună cu voi harul vieții, pentru ca să nu fie împiedicate rugăciunile voastre.

8 În sfârșit, toți să fiți cu aceleași gânduri, simțind împreună cu alții, iubind ca frații, miloși, smeriți. 9 Nu întoarceți rău pentru rău, nici ocară pentru ocară; dimpotrivă, binecuvântați, căci la aceasta ați fost chemați: să moșteniți binecuvântarea. 10 „Căci cine iubește viața

13 Și cine vă va face rău, dacă sunteți plini de râvnă pentru bine? 14 Chiar dacă aveți de suferit pentru neprihănire, ferice de voi! „Nu vă temeți de ce se tem ei și nu vă tulburați!”✡ 15 Ci sfințiți-L în inimile voastre pe Hristos ca Domn! Fiți totdeauna gata să răspundeți oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi, dar cu blândețe și teamă, 16 având o conștiință curată, pentru ca, în lucrurile în care vă vorbesc de rău ca pe niște făcători de rele, să rămână de rușine tocmai cei ce defăimează purtarea voastră bună în Hristos. 17 Căci este mai bine, dacă așa vrea Dumnezeu, să suferiți pentru că faceți binele, decât pentru că faceți răul! 18 Hristos, de asemenea, a suferit o dată pentru păcate — El, Cel neprihănit, pentru cei nedrepți — ca să ne aducă la Dumnezeu. El a fost omorât în trup, dar a fost înviat în duh, 19 în care S-a și dus să predice duhurilor din închisoare, 20 care fuseseră neascultătoare odinioară, când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu aștepta, în zilele lui Noe, în timp ce se pregătea corabia, în care puțini — adică opt suflete — au fost salvați prin apă. 21 Icoana acestui lucru este botezul, care vă mântuiește acum și pe voi — nu ștergerea întinăciunii trupului, ci mărturia unei conștiințe curate înaintea lui Dumnezeu — prin învierea lui Isus Hristos, 22 care S-a înălțat la cer și stă la dreapta lui Dumnezeu, după ce I-au fost supuși îngerii, stăpânirile și puterile.