1 Adu-le aminte să fie supuși stăpânirilor și dregătorilor, să-i asculte, să fie gata să facă orice lucru bun, 2 să nu vorbească de rău pe nimeni, să nu fie certăreți, ci îngăduitori, arătând o deplină blândețe față de toți oamenii. 3 Căci și noi eram altădată nechibzuiți, neascultători, rătăciți, înrobiți de tot felul de pofte și de plăceri, trăind în răutate și în pismă, vrednici să fim urâți și urându-ne unii pe alții. 4 Dar, când s-au arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, și dragostea Lui de oameni, 5 El ne-a mântuit — nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci după îndurarea Sa — prin spălarea nașterii din nou și prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt, 6 pe care L-a vărsat din belșug peste noi, prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru; 7 pentru ca, fiind îndreptățiți prin harul Său, să devenim moștenitori, potrivit cu nădejdea vieții veșnice. 8 Vrednic de încredere este cuvântul acesta, și vreau să stărui cu tărie asupra acestor lucruri, pentru ca aceia care au crezut în Dumnezeu să caute să fie cei dintâi în fapte bune. Iată ce este bine și de folos pentru oameni! 9 Dar ferește-te de întrebările nesăbuite, de înșiruirile de neamuri, de certuri și de ciorovăielile privitoare la lege, căci sunt nefolositoare și deșarte. 10 După întâia și a doua mustrare, îndepărtează-te de omul care aduce dezbinări, 11 știind că un astfel de om este stricat și păcătuiește, fiind osândit de el însuși.

12 Când îl voi trimite la tine pe Artema sau pe Tihic, grăbește-te să vii la mine în Nicopoli, căci acolo m-am hotărât să petrec iarna. 13 Ai grijă de Zena, învățătorul legii, și de Apolo în călătoria lor, ca să nu ducă lipsă de nimic. 14 Trebuie ca și ai noștri să se deprindă să fie cei dintâi în fapte bune pentru nevoile grabnice, și să nu rămână neroditori.

15 Toți cei ce sunt cu mine îți trimit salutări. Salută-i pe cei ce ne iubesc în credință.

Harul să fie cu voi toți! Amin.